Propunerea ministrului Rafila nu ne arată luminița de la capătul tunelului și iată de ce

• Tweet

Ministrul Sănătății propune instituirea unui certificat, prin care dreptul la muncă să fie condiționat de unul din trei factori: testare, trecere prin infecție, vaccinare.

Acest certificat va fi introdus după trei săptămâni de creștere susținută a numărului de infecții și va fi eliminat după ce rata de incidență scade sub 1/1000. În practică, certificatul „Stop covid" va ținti vaccinarea repetată a populației, deoarece testarea va fi pe propriul buzunar după primele 45 de zile, iar valabilitatea trecerii prin infecție este limitată la 6 luni.

Pentru a înțelege această consecință, este necesar să ne raportăm la situația pandemiei din prezent, nu la cea din urmă cu 1-2 ani. Virusul devine endemic, ceea ce înseamnă oamenii vor experimenta în mod obișnuit această viroză. Și acesta este o știre veche. În luna ianuarie 2021 revista Nature a chestionat peste 100 de epidemiologi despre posibilitatea eradicării virusului, și 90% din ei au răspuns că virusul devine endemic; numeroși specialiști au fost convinși că așa vor sta lucrurile încă din martie 2020, din momentul în care pandemia se răspândise practic în aproape toată lumea. Reprezentanții companiei Pfizer au afirmat zilele trecute, că viroza va deveni endemică până în 2024, ceea ce înseamnă că oamenii o vor experimenta ca pe o răceală obișnuită. Astfel, am ajunge să experimentăm ceea ce știm deja de la ceilalți coronaviruși în circulație, care provoacă răceală, o stare mai puțin problematică decât gripa.

Dar poate reprezentanții principalului producător de vaccinuri sunt pesimiști, poate suntem într-o fază mai avansată decât cred ei. Să privim statisticile din diverse țări.

Să ne uităm, în primul rând, la Marea Britanie, acolo unde numărul infecțiilor este foarte ridicat. În prezent rata de incidență în această țară este 1/1000 pe zi, nu pe ultimele două săptămâni! Dacă folosim criteriul pe care îl știm, incidența raportată la mia de locuitori pe ultimele două săptămâni, atunci România are acum 0,6, iar Marea Britanie 13. Dar incidența a fost supraunitară în Marea Britanie de jumătate de an! De exemplu, la 1 iulie era 3,3; la 1 august era 6 ș.a.m.d. Cu toate acestea, un observator cinstit ar recunoaște că România a avut probleme sanitare uriașe în comparație cu Marea Britanie în toată aceată perioadă. Chiar la momentul în care scriu aceste rânduri, în ciuda incidenței colosale după standardele românești, Marea Britanie are suficiente locuri libere la terapie intensivă.

Practic, observăm că deși incidența virozei crește, acest lucru nu prea mai afectează spitalizările. Curba spitalizărilor este plată și la un nivel redus, tot din vară, deși în tot acest timp incidența a fluctuat substanțial și s-a situat la un nivel ridicat. Situația este complet diferită față de ce s-a întâmplat în iarna precedentă.

Să privim, apoi la Africa de Sud, zona de unde a pornit tulpina Omicron, despre care politicienii ne-au vorbit cu teamă. Vedem o situație similară: numărul infecțiilor a decolat ca o rachetă, a ajuns rapid la un punct de maxim și acum coboară; spitalizările au crescut ușor, însă numărul deceselor abia dacă a reacționat. Din Africa de Sud au venit, de fapt, primele indicii că tulpina Omicron ar putea fi mai blândă sau, mai corect spus, ar putea ridica mai puține probleme decât valurile anterioare, datorită imunității deja acumulate la nivel colectiv. Profesorul Francois Balloux, directorul Institutului de Genetică de la University College London estimează că rata de spitalizare în cazul Omicron poate fi de până la 10% din cea observată în timpul valului anterior - Delta, iar rata de mortalitate (CFR) ar fi de până la 30 de ori mai redusă.

Ceea ce înseamnă - nu-i așa? - că suntem deja într-o fază avansată de endemicitate. Înseamnă că imunitatea dobândită fie prin vaccinare sau prin infecție ne apără de formele severe de boală. Să notăm că în Marea Britanie 76% din populația totală este vaccinată, 40% și cu doza 3; în Africa de Sud doar 26% din populație este vaccinată; România se aseamănă mai degrabă cu Africa de Sud, 39% din populație este vaccinată.

Imunitatea nu pare să difere prea mult, în funcție de sursa ei. Studiile au arătat că vaccinurile reduc de peste 10 ori riscul de îmbolnăvire gravă pe ansamblul populației. Trecerea prin infecție oferă un beneficiu similar. Această reducere de cel puțin 10 ori coboară mortalitatea Covid sub mortalitatea gripei. În ceea ce privește gripa, mortalitatea este de 0,1%-0,2% din cazurile simptomatice, conform autorităților americane. Înainte de vaccinare, mortalitatea Covid era estimată la 0,5%-1%. Matematic vorbind, riscul de deces agregat al celor două viroze a ajuns acum la un nivel sensibil asemănător, diferența rămânând în continuare că Sars-cov-2 afectează în continuare cu precădere vârstnicii, chiar și după vaccinare.

Acestea fiind zise, principalele probleme ale propunerii ministrului Rafila sunt:

1. Incidența este dependentă de testare. Testezi puțin, ai incidență mică; testezi mult, ai incidență mare, ca în Marea Britanie. România ar putea testa în 2022 mai mult decât a făcut-o în 2021 și, astfel, să descoperim că suferim de o maladie de care, în prezent, ducem lipsă - toată țara este în zona verde.

2. Incidența s-a decuplat de rata spitalizărilor și a deceselor. La fel ca în cazul virozelor comune, care afectează în fiecare sezon circa 10% din populație, noul coronavirus circulă și infectează masiv populația, însă nu mai constituie nici pe departe motivul de panică pe care l-am trăit cu doi ani în urmă.

Acum, gripa nu constituie motiv de vaccinare obligatorie. De ce să condiționăm dreptul la muncă de vaccinare contra covid, în condițiile în care există dovezi clare că severitatea pandemiei s-a diminuat? Și până în prezent, studiile de calitate disponibile din abundență au arătat că pandemia abia i-a afectat, din punct de vedere epidemiologic, pe copii, de pildă; aceștia au avut de suferit mai degrabă din pricina măsurilor politice menite să îi protejeze pe adulți. Însă acum, după dezvoltarea imunității colective, nu doar copiii, ci și adulții ajung să o resimtă ca pe o răceală. Pentru ce trăim într-o stare de perpetuă alertă, de măsuri radicale, fără precedent în istorie? Amputarea drepturilor civile nu mi se pare deloc o măsură proporțională cu situația de fapt.

Și până când vom trăi cu certificatul d-lui Rafila? Iarnă de iarnă? Practic, vom fi obligați să ne vaccinăm contra tulpinii numărul "n" cu doza numărul "n+1", cu toate că infecția ajunge comună și ne dă simptome banale? De la începutul pandemiei, functie de vârstă, între 30% și 60% din populație a fost asimptomatică în fața noului coronavirus; bătrânii într-o proporție mai mică, tinerii într-o proporție mai mare. În prezent, probabil, ponderea asimptomaticilor a crescut. Lucrurile stau similar în cazul gripei, unde se estimează că circa jumătate din cazuri sunt asimptomatice. Care este motivul pentru care, cel puțin de acum încolo, un cetățean asimtomatic este considerat un pericol social, este împiedicat să călătorescă sau să meargă la mall, este amenințat chiar cu pierderea locului de muncă?

Bogdan Glăvan
Contributors.ro