Primăvara războaielor politice fratricide. Despre gestionarea victoriilor şi înfrângerilor

• Tweet

Amplele manifestații stradale din iarnă au fost înlocuite, odată cu venirea primăverii, de revoltele şi de răfuielile interne, care au răbufnit (subit şi cumva brutal) la vârful principalelor partide autohtone: PSD, ALDE, PNL şi USR. Cu alte cuvinte, aşa-numita „iarnă a rezistenţei noastre" s-a topit încet, dar sigur, într-o primăvară a războaielor politice intestine. Haideţi să analizăm, împreună, mizele acestor veritabile schimburi de focuri care tulbură actualitatea românească.

Atât modul în care a fost alcătuit Guvernul Grindeanu (după episodul „Sevil Shhaideh"), cât şi giganticul scandal (cu multiple reverberaţii externe) al trecerii şi (finalmente) al abrogării controversatei Ordonanţe 13, au stârnit disensiuni în sânul PSD. O serie de lideri social-democraţi - dintre care, cel mai vocal este ex-premierul Victor Ponta - au ieşit la rampă şi l-au criticat pe preşedintele Liviu Dragnea. Nici fostul ideolog al PSD - l-am numit pe Vasile Dâncu - nu s-a lăsat mai prejos, accentând faptul că acţiunile lui Dragnea au ridicat numeroase semne de întrebare asupra încrederii şi credibilităţii PSD.

În realitate însă, Liviu Dragnea a reuşit să se menţină la cârma celui mai mare partid din România (şi să fie reconfirmat prin votul majorităţii, în repetate rânduri), ceea ce nu-i deloc puţin lucru în contextul scandalului iscat de OUG 13! La urma urmelor, Dragnea a demonstrat (tuturor colaboratorilor, dar şi contestatarilor) că este un lider puternic. Totodată, în situaţia politică actuală - şi în pofida zdrobitoarei victorii de la parlamentarele din 2016 -, accentuarea neînţelegerilor din PSD ar arunca formaţiunea într-un haos fără precedent, ceea ce ar avea consecinţe nefaste asupra actului guvernamental.

Se vede cu ochiul liber că gestionarea unei mari victorii electorale este mai grea decât gestionarea unei înfrângeri. Totuşi, sunt ferm convinsă că Liviu Dragnea şi Victor Ponta vor găsi o soluţie viabilă pentru a menţine partidul unit şi pentru a asigura un climat politic propice implementarii programului de guvernare. Până la urmă, un compromis strategic reprezintă cea mai firească alternativă pentru ambele tabere. Să nu uităm că cea mai importantă bătălie - cea de la urne! - a fost deja câştigată (la pas) de PSD.

Un război (de data aceasta, „la baionetă"!) se derulează şi la vârful ALDE, deşi gruparea a reuşit depăşirea pragului parlamentar şi (în lipsa UNPR, obliterată între timp, via PMP, din raţiuni pe care le-am dezvoltat cu ocazia altor analize) a ajuns la Palatul Victoria, unde gestionează portofolii deloc neglijabile. Totuşi, în prezent, ALDE riscă scindarea, tocmai pentru că între facţiunile „Tăriceanu" şi „Constantin" s-au spus deja vorbe grele care nu mai lasă loc de steaguri albe. Vom vedea în ce măsură ALDE va rămâne, pe viitor, partenera predilectă a PSD, în condiţiile în care Liviu Dragnea (în funcţiile de necesităţile impuse de menţinerea majorităţii parlamentare) ar putea parafa oricând o nouă înţelegere, cu UDMR sau cu un nou partid alcătuit prin angrenarea eventualilor aleşi care ar pleca din PSD şi ALDE. Exact în acelaşi mod a luat naştere UNPR, nu-i aşa?!

Cât despre luptele pentru putere din sânul PNL, acestea sunt mai mult decât fireşti, în condiţiile veritabilului dezastru înregistrat de-a lungul anului electoral 2016. Teoretic, în opoziţie, un partid are şansa unei reforme autentice, însă, dacă PNL va fi condus (şi după viitorul congres, din toamnă) de aceiaşi oameni care au girat înfrângerile de la locale şi de la parlamentare, partidul Brătienilor va urma, din păcate, soarta PNŢ, existând riscul de a se sinucide cu viteza luminii.

După ce a intrat în Parlament (cu un procent nesparat!), USR s-a rostogolit, mai nou, până pe buza prăpastiei. De ce? Fiindcă USR este un construct politic gândit la repezeală, care a înglobat voci şi chipuri diverse şi care este departe de găsirea unei omogenităţi sănătoase. USR nu are nici măcar o ideologie clară, nu ştim dacă cei de acolo sunt de stânga sau de dreapta. Situaţia se complică pe zi ce trece, deoarece lui Nicuşor Dan îi este teamă să-l „transfere" pe ex-premierul Dacian Cioloş, pe care îl percepe drept rival la şefia grupării. Vor urma vremuri interesante, e cert! Cel puţin până în iunie, când primăvara războaielor fratricide se va transforma în vara concediilor politice perfecte.

Simona Man