• Tweet

Cum ar putea amuți, din postura sa de principal agent electoral, Rareș Bodan, atunci când va fi confruntat cu rezultatele mandatului de cinci ani al președintelui Klaus Iohannis? Cum va rămâne fără replică cea mai importantă gură de tun a lui Iohannis și cum se va gripa în plină campanie electorală? Cum va răguși și-și va pierde vocea Rareș Bodan? Pentru a răspunde la această întrebare aparent șocantă, m-am întors în luna septembrie a anului 2014. Și am studiat din nou proiectul candidatului prezidențial Klaus Iohannis, prezentat drept preambulul unui proiect de țară, moderatorul evenimentului fiind analistul politic Emil Hurezeanu, în prezent ambasadorul României la Berlin. Și m-a luat durerea de cap.

În campania electorală care începe în curând și în care va fi susținut de PNL și de cel mai vocal avocat al său, Rareș Bogdan, președintele Klaus Iohannis va fi obligat să-și amintească că, în urmă cu cinci ani, a promis, citez ad literam, că „veți avea în mine un garant al principiului că cetățeanul este înaintea statului, iar insitutțiile statului servesc și respectă cetățeanul". Și am avut. Am avut serviciile secrete, care și-au bătut literalmente joc de cetățean, de Constituția țării și nu în ultimul rând de Justiție. Luarea drept ostatic a Justiției de către serviciile secrete este întotdeauna un act îndreptat împotriva și nu în interesul cetățeanului.

Dar să vedem ce a promis atunci în mod solemn președintele că va face în acest mandat? Iată principalul angajament căruia i se subsumează toate celealte obiective. „În 2018-2019, românii vor simți deja că trăiesc într-o țară occidentală, în care sunt respectați". Simt românii acest lucru? Nici pomeneală. Cei mai mulți, dacă sunt întrebați, simt că trăiesc într-o colonie exploatată la sânge și mulsă de toate bogățiile ei, de multinaționale, care realizează în România profituri uriașe, impozitate în alte state. Și pe care, în întreg mandatul său de cinci ani, Klaus Iohannis în loc să le descurajeze, le-a încurajat. Vezi uriașul scadal Schweighofer, o societate austriacă responsabilă de defrișarea fără milă a pădurilor României, protejată fapt dovedit, de Klaus Iohannis.

Am notat șapte obiective pe care și le-a fixat în urmă cu cinci ani candidatul Klaus Iohannis, drept repere care urmează să fie îndeplinite în mandatul său. Le enumăr aproape fără comentarii, considerând că de cele mai multe ori comentariile sunt de prisos.

1). Reformarea sistemului public - educație, sănătate, pensii. Aici fac doar precizarea că în ciuda obiecțiilor și rezistenței înverșunate a lui Klaus Iohannis și a PNL, în România a avut totuși loc un început notabil de reformă doar în domeniul sistemului de pensii.

2). Transformarea României într-o țară cu adevărat dezvoltată economic, prosperă și competititivă în Europa și în lume. România a bătut pasul pe loc sub Guvernul Zero al lui Dacian Cioloș, guvern adus la putere de Klaus Iohannis, dar a avut un ritm de creștere notabil sub succesivele guverne PSD, fiecare dintre ele demonizat de Klaus Iohannis și acuzat de măsuri nesustenabile. În mod constant, patru din cinci ani ai președinției sale, Iohannis a contestat, rând pe rând, toate măsurile Executivului, de cele mai multe ori utilizând argumentul că acestea sunt nesustenabile. Prejudiciul financiar, politic și moral creat de asemenea acuzații lansate de la cel mai înalt nivel nu poate fi în niciun fel calculat.

3). „O probă importantă a mandatului meu va fi aderarea României la zona euro". Proba a fost dată. Dar nota lui Iohannis, după cum se vede, nu este de trecere.

4). „O infrastructură funcțională, care să lege România de celelalte state europene". Klaus Iohannis nu a făcut nimic în acest sens. Și nici nu putea. Pentru că angajamentul era demagogic. Nu președintele unei țări, într-un sistem constituțional cum este cel al României, poate face autostrăzi, căi ferate, căi navigabile, aeroporturi și așa mai departe.

5). „În 2015, finalizarea dezbaterilor privind schimbarea Constituției". Nu s-a mai întâmplat absolut nimic. Constituția nu a fost schimbată. Iar Klaus Iohannis nu a făcut în acest sens nicio tentativă, până în urmă cu câteva zile, când a anunțat un referendum menit să schimbe un singur articol din Legea Fundamentală, referendum care din nou va mutila alegerile, suprapunându-se peste acestea în beneficiul lui. Ca să discutăm în campania electorală despre acel singur articol și nu despre modul în care, timp de cinci ani, Klaus Iohannis și-a îndeplinit sau nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.

6). Regionalizarea și descentralizarea. Nu s-a făcut nimic. Iar Klaus Iohannis în calitate de președinte nu a mișcat niciun deget și nu a mai rostit nicio vorbă în acest sens.

7). Consolidarea relațiilor cu Republica Moldova. Klaus Iohannis nu a făcut nimic. Dacă nu mă înșel, nici măcar nu a călcat vreodată pe la Chișinău. Sau dacă o fi călcat, nu a lăsat nici cea mai mică urmă. În orice caz, Republica Moldova nu s-a apropiat nici măcar cu un pas de România.

În „România lucrului bine făcut" ar fi trebuit, promisiune făcută în discursurile citite pe promter în campania prezidențaială, ca domnul Klaus Iohannis să se lupte din răsputeri pentru ridicarea MCV-ului și acceptarea României în Spațiul Schengen. Nu a întreprins în acest sens niciun demers. Nu a făcut niciun pas. Nu a făcut lucrul care trebuia făcut.

Și, în fine, a promis normalitate. S-a angajat ca, spre deosebire de Traian Băsescu, să fie un președinte echilibrat, neconflictual. Care să unească, nu să dezbine. Și ce a făcut? Ne va explica întâmpinând o dificultate din ce în ce mai mare și răgușind pe parcurs domnul Rareș Bogdan. Până una alta, eu cred că numai cine este orb sau răuvoitor îi va mai da vreun vot președintelui impostor.

Sorin Rosca Stanescu