​Prăjituri pentru generali!

• Tweet

Mă întreb cum vor arăta și cum se vor numi prăjiturile pe care sofisticații cofetari de azi le vor dedica pleiadei de generali care ne aduc zilnic, pe ecranele televiziunilor, vești despre un război în care, după cum vedem, nimeni nu-și dorește pacea. Fiindcă în momentele acestea, pacea e periculoasă. Cine mai are curaj să aducă vorba despre pace, ori e însemnat cu fierul roșu al stigmatizării, ori este direct, descoperit ca fiind în tabăra lui Putin, în timp ce nu mai există nimic din ccece provoacă dezastrul prin care trece Europa, care să nu fie generat de sinistrul dictator al Rusiei.

Uneori, când îi văd pe vașnicii generali, seara, cum desenează cu creioane electronice colorate pe o hartă, cum descriu de luni de zile iminenta distrugere a armatei ruse, apropiata moarte a lui Putin, sau cum anume explodează X bombă, sau Y dronă, mă simt precum în povestea idealistului profesor Starusch care crede că societatea, ca un elev, învață din experiență și rațiune.

"Örtlich betäubt" - "Anestezie locală" este un roman din 1969 al scriitorului german Günter Grass. Profesor de germană și istorie în vârstă de 40 de ani, Starusch locuiește în Berlinul de Vest și este personajul tragicomic al romanului. Unul dintre elevii săi, Phillipp Scherbaum, plănuiește să dea foc câinelui său Max, pe Kurfurstendamm , ca un protest împotriva implicării SUA în războiul din Vietnam, la fel cum în zilele noastre "noua generație" aruncă cu diverse feluri de mâncare, în muzee, distrugând capodopere ale artei universale.

Starusch suferă mai multe operații dentare, profitând de televiziunea care este folosită ca metodă de a distrage atenția pacienților de la operații și de la durerea pricinuită de acestea mutând atenția celui operat către imaginile televizuale. Pacientul operat privește televizorul instalat pe plafonul cabinetului, iar imaginile se amestecă contopindu-se în conștiința și reflecțiile sale. Starusch povestește propriile sale meditații asupra trecutului politic și a situației postbelice din Germania și inadecvarea, din perspectiva lui, a ideologiilor politice de stânga și de dreapta și a alinierii partidelor în acea perioadă (cu carie acționând ca o metaforă pentru decăderea spirituală și politică.

Câteodată mă simt ca un amestec de Starusch - profesor și Scherbaum - elev, în fața unui televizor pe care se derulează însăși viața noastră. Sigur, este interzis să vorbim despre pace, (ce cuvânt frumos!), dar putem, măcar observa otrava globalistă, care face eforturi să impună, ca toate țările să asculte de un singur centru de comandă. Nici un cuvânt despre valoarea deciziilor pe care aceștia le iau, sau despre cine câștigă din ele. Nu poți să nu constați dezastrul pe care l-au adus, - cel puțin în Europa - deciziile lor. Așa cum un adevărat dezastru sunt chiar "birocrații conducători" , niciodată aleși de popoare, în perpetuă acțiune de ascensiune.

Faimosului Joseph Joffre, - ne amintește prietenul Bedros Horasangian -, comandantul Armatei Franceze între 1914 şi 1916, aliat al României în cele mai grele momente ale Primului Război Mondial - ruşii ne-au lăsat de izbelişte şi de această dată -, căruia fraţii Capşa, în timpul prezenţei lui la Bucureşti, îi dedică cunoscuta delicatesă de ciocolată, „Joffre". Şi pe care am descoperit-o, cu stupoare, sub noua denumire de „Giofră"!!! Sărmanul general Joffre!

Tot la categoria dulciuri şi generali, zice Bedros mai departe, să menţionăm o altă invenţie a celor de la Capşa, cunoscutul tort de ciocolată „Mareşal", care a fost făcut special în onoarea dragului prieten al românilor şi al României - generalul, ulterior, mareşal, Berthelot. Simplitatea cazonă a veşmîntului de ciocolată al tortului este completată de două frunze de stejar şi cîteva boabe de ghindă. Atît şi nimic mai mult. Aşa l-a conceput Capşa, fără brise-brise-uri. Comentariile noastre despre simpaticul General francez, numit de soldaţii români „Burtălău", din pricina pîntecului său imens, devin inutile.

Generalii cu ale lor, noi cu ale noastre. Oricum, vreo prăjitură cu numele Generalilor Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, nu cred că va apărea vreodată. Poate, din exces de iubire, zel și admirație, vreun cofetar din PNL se va învrednici, totuși, să conceapă ceva dulce cu numele d-lui Nicolae Ciucă, fie și o mică bombonică, cu gust fad, de mentă...

"Generalii au acţionat de obicei, mînă în mână cu liderii politici - nici un general nu e de capul lui, nici măcar pe cîmpul de luptă, pînă şi generalul Napoleon Bonaparte se consulta cu generalii Davos sau Ney - şi împreună au decis ce şi cum. Noaptea generalilor din sediul CC-ului putea da alt curs istoriei României dacă generalul Nicolae Militaru prelua frâiele oferite de Ion Iliescu din mîna generalului Stănculescu. Poate am uitat de acea noapte teribilă, cînd şi mult hulitul general Iulian Vlad ţinea în frîu debusolatele trupe ale Securităţii. La revoluţie, ca la revoluţie, dar circumstanţe se pot găsi. Şi generalul Wojciech Jaruzelski a beneficiat de ele, oricîte capete de acuzare avea pe cap. Sigur că învingătorii îi pot judeca pe cei învinşi, doar că la noi nu au fost alţii, ci personaje puiate din aceeaşi manta a fesenismului născut în noaptea de pomină a generalilor, atunci cînd Adrian Sârbu a filmat cu aparatul lui Paul Cozighian şi apoi, preţ de trei luni, a fost secretar de stat în primul guvern Petre Roman".

Asemeni elevului Scherbaum, simt, și eu amărala dezamăgirii, ca un gust de cenușă. Din nomentul lui "Să trăiți bine", care scos la iveală tot ceea ce era mai urât în noi, n-am realizat nimic pe plan moral. Ne mulțumim să plângem victimele lui Traian Băsescu, cum face, emoționant, prietenul Mirel Curea, aducând în actualitate cazuri clare, cum este cel al profesorului Mencinicopschi, ucis de gașca Laurei Codruța Koveși, din care nu lipseau câțiva generali.

Cam asta s-a întâmplat și cu "tăcerea" lui Gunter Grass, care a continuat să-l sfâșie pe scriitor, tăcere care a sublimat în "Anestezie locală".
E vorba despre Grupul Hübener, trei adolescenți care au distribuit materiale anti-naziste inspirate de emisiunile radio BBC din Londra și au fost arestați de Gestapo la Hamburg. Doi au fost internați în lagăre de muncă, dar cel considerat autorul moral, Helmuth Hübener , a fost executat prin ghilotină. Un tânăr de 17 ani trădător al Reichului. Hitler a refuzat personal să comute pedeapsa. Când a fost intervievat pentru documentarul Truth & Conviction, Grass a recunoscut că îl sfâșie încontinuu că el și alți germani ar fi putut cumva să vadă mai adânc înșelăciunea și crima nazistă și, mai ales să-și fi găsit curajul să se ridice. În cele din urmă, asta l-a ajutat pe Grass să-și reverse suferința într-un roman. Pe noi nu ne sfâșie nici o durere, nici o amintire, nici o nedreptate...

Noi, ca popor, n-am reușit să vorbim cu glas tare despre nenorocirile pricinuite de Băsescu, generalii și apropiații lui. Doar o mică parte a acestui popor batjocorit de regimul acela blestemat refuză să tacă, trăind o stare de profundă greață și dezorientare. E aceeași stare pe care ar fi putut-o avea, (dacă ar fi fost posibil), elevul Scherbaum, în fața filmului "Noaptea generalilor" - un film din 1967, cu Peter O'Toole - în rolul generalului hitlerist Tanz, Omar Sharif, Tom Courtney şi Phillip Noiret, în regia lui Anatole Litvak. Starea de prăbușire morală.

Noi vedem și re-vedem mental filmul a ceeace ne-a fost dat să trăim, - prăbușirea morală a României -, o „Noapte a generalilor", în variantă românească, regizată, acum puțină vreme. Un experiment tragic, aranjat de cel mai scelerat politician dat vreodată de istroria României, Traian Băsescu...

Al doilea film cu generali și politicieni, după cel regizat de Ion Iliescu. Mult mai sângeros... Și alarmant de păgubos. Tot într-o noapte a generalilor s-a născut infamul USR, un altfel de ONG care luptă cu armatele lui de descendenți ai Securității lui Ceaușescu, împotriva poporului Român și al lui Dumnezeu. Voci agresive, uneori bâlbâite nu ratează nici o ocazie pentru a distruge chiar fundamentele morale ale românilor. De aia zic: singurele prăjituri care pare că vor rezista și fără frigider, - dacă vreun cofetar cinic le va inventa -, nu pot fi decât cele dedicate generalilor Coldea și Dumbravă...

Octavian Hoandră