Povestea carcalacului

• Tweet

Câțiva savanți americani și chinezi s-au jucat cu focul la Wuhan. Făcând experimente pe viruși. S-au crezut Dumnezeu. Iar virusul a scăpat de sub control. Moment în care, fără ca noi să înțelegem ceva, liderii mondiali din cele două state s-au panicat. Și ne-au panicat și pe noi. În timp ce noi eram inocenți, ei vedeau grozăvia în perspectiva ei. Așa a debutat povestea carcalacului.

Carcalacul s-a răspândit cu o repeziciune uluitoare, în ciuda nenumăratelor măsuri adoptate de toate statele lumii, dintre care multe s-au dovedit aberante, inutil restrictive de drepturi și libertăți. După care, din nou, alți oameni de știință s-au crezut Dumnezeu. Și abia apoi a crescut carcalacul la adevărata lui dimensiune.

Industria pharma, marile și puternicele corporații din domeniul farmaceutic și-au pus la rândul lor savanții la treabă. Pentru a încerca să găsească cu repeziciune antidotul. Miraculosul ser anti-coronavirus. Regulile jocului nu au mai putut fi respectate. Orice medicament trebuie testat ani de zile. În general, zece ani. Pentru că timp de zece ani pot să apară efecte secundare. Care trebuie cunoscute anterior punerii pe piață a produsului. Dar statele intrate în stare de șoc și panică și groază au închis ochii. Iar industria pharma a mers pe repede înainte. Desigur, pentru acționarii extrem de lacomi din acest domeniu, drama prin care a trecut omenirea a fost transformată și într-o oportunitate de a obține cât mai repede și cât mai ușor bani cât mai mulți. Astfel încât și corupția din acest domeniu, care a mers până la vârful Uniunii Europene și până la vârful guvernelor statelor, a atins cote înspăimântătoare. O corupție despre care se va vorbi mulți ani de acum încolo. Dar să vedeți acum cum vine treaba cu carcalacul.

Toți cei care au contactat coronavirusul au carcalacul înfipt în ei. Așa numitele proteine spike. Fără a intra în detalii, ele modifică mecanismele celulare, generând adevărate ravagii. Efectele se pot produce oricând, timp de zece ani. Iar ele sunt devastatoare. Așa se face că, din urmă, apar din ce în ce mai multe cazuri de persoane care, în mod ciudat, sunt lovite de atacuri cerebrale, infarcturi, explozii ale pancreasului și așa mai departe. O vreme, toate aceste efecte au fost atribuite altor cauze. Treptat, informațiile încep să se adune, lumea medicală convingându-se că vinovate sunt proteinele spike, care, din când în când, se dezlănțuie, generând efecte devastatoare. Să se învețe minte cei care nu s-au vaccinat! Oare? Iată că proteinele spike se regăsesc deopotrivă și în cei care s-au vaccinat o dată, de două ori sau de trei ori. Pentru că nu numai coronavirusul produce asemenea proteine spike, ci și vaccinurile. Mutațiile sunt identice. În oglindă. Iar proporția celor care sunt loviți cu o o frecvență din ce în ce mai mare de misterioasele afecțiuni autoimune - o afecțiune despre care se spune că este ireversibilă - sunt relativ egale între vaccinați și nevaccinați. Mai există o categorie de persoane reprezentată de cei care nu au contactat coronavirusul și nici nu s-au vaccinat. Aceștia scapă cu o singură condiție. Să nu fi făcut sau să nu fie nevoiți să facă transfuzii de sânge. Pentru că acest carcalac, adică proteina spike, vine și prin transfuzie.

Și iată cum s-a intrat într-un cerc vicios. Ne-am confruntat cu coronavirusul și ne confruntăm în continuare și oricând carcalacul se poate zburli la noi. Și cum spuneam, afecțiunile autoimune până acum s-au dovedit a fi ireversibile. Și încercând să învingem acest carcalac, am creat pe picior, în cantități uriașe, așa-zise vaccinuri, care și ele ne-au introdus în organism același carcalac. Și nu ajunge. Cercul vicios continuă.

Acum, din ce în ce mai mulți savanți din lumea întreagă studiază de zor - și bine fac - posibilitatea de a crea anticorpi care, introduși în organism, să fie capabili să anihileze carcalacul. Problema este că vin din urmă tot mai multe cazuri și tot mai alarmante de asemenea afecțiuni autoimune. Și, atenție, statistica nu reflectă grozăvia situației. Pentru că sunt încă foarte mulți cei care nu știu ce au. Și pe care medicii nu-i pot diagnostica suficient de corect. Ca urmare, savanții care încearcă să producă în diverse forme medicamente și seruri cu anticorpi sunt și ei siliți să lucreze în mare viteză. Nici ei nu au timp să-și experimenteze rezultatul cercetărilor cum scrie la carte. Conform medicinei și farmacologiei tradiționale. Adică circa 10 ani. Și acești anticorpi, în mod fatal, încep să fie creați pe repede-înainte. Și aici se manifestă dorința de câștiguri fabuloase, pentru că producția va fi de masă, și aici marile corporații din industria farma se vor lăcomi să producă cât mai repede și cât mai mult, și aici apar deja medicamente falsificate.

Așa începe și continuă - poate fără sfârșit - povestea carcalacului. Am prezentat această situație cu dorința de a-i aviza pe cei care citesc asupra unei situații extrem de periculoase, prin care trecem cu toții.

Sorin Rosca Stanescu