Planul germano-rus de a conduce Europa!

• Tweet

Am convingerea că onoarea de militar şi convingerile politice profunde de liberal îl vor face pe primul nostru ministru, deopotrivă general şi doctor în ştiinţe, să declare susţinerea sa totală pentru partenerul strategic polonez cu care România s-a angajat, de la înălţimea mesajului prezidenţial, să clădească Parteneriatul din Proiectul Celor Trei Mări.

De data însă nu mai e vorba de declaraţii de politică generală sau de expresia unei bunăvoinţe politice care să le arate americanilor că noi aici suntem şi gata de măreţe sacrificii. Acum este nevoie, sau aşa ar spune teoria parteneriatelor strategice, ca domnul prim ministru, să nu întoarcă armele în buna tradiţie pe care o cunoaşte, ci să le adune şi să le pună la dispoziţia prietenului şi aliatului polonez, acum că are nevoie de întreaga susţinere posibilă în noul episod de scandal cu spume împotriva celor de la Bruxelles.

Într-un interviu pentru revista Sieci, Jaroslav Kaczinski, şeful partidului ultra-conservator Dreptate şi Justiţie, piesa esenţială a coaliţiei de guvernământ de la Varşovia, demarează un atac de o nemaivăzută virulenţă împotriva Uniunii Europene în general şi, evident, a Comisiei Europene în special. Motivul este extrem de simplu, nu ţine de principii, ci de bani: Comisia Europeană, analizând măsurile luate de guvernul polonez, a constatat că lipsesc sau sunt insuficiente răspunsurile la îngrijorările prezentate în multiple rânduri de Comisie şi Parlamentul European. Ca printr-o decizie declarată perfect legală de către Curtea Europeană de Justiţie, Comisia Europeană a comunicat că blochează integralitatea sumei de 35,4 miliarde Euro rezervaţi Poloniei prin PNRR. Dacă este aşa, atunci, spune liderul polonez, a venit timpul ca Polonia să răspundă.

El acuză, în clar, faptul că cei de la Bruxelles, Comisia Europeană în primul rând, nu acţionează cu bună-credinţă şi că au încălcat acordul la care se ajunsese cu guvernul de la Varşovia privind eliberarea fondurilor respective. A mai spus că ştie că există în Polonia oameni care vor beneficia de pe urma unei pierderi de suveranitate care s-ar produce, spre exemplu, prin introducerea monedei unice dar speră că majoritatea poporului polonez va realiza faptul că interesul profund al tuturora este să-şi păstreze deplina suveranitate naţională. Şi, pe această linie de logică ofensivă, ajunge la chestiunea de fond:

„Sunt convins că, pentru a înfrânge Polonia şi pentru a servi pe deplin interesele Germaniei, vor bloca şi celelalte fonduri... Am demonstrat un maximum de bunăvoinţă şi am fost deschişi la compromisuri, dar se pare că altceva este la bază. Dacă vom câştiga, va trebui să ne remodelăm relaţiile cu Uniunea Europeană. Nu putem accepta faptul că Uniunea Europeană să nu-şi onoreze obligaţiile din Tratate, acordurile sau chiar deciziile Curţii Europene de Justiţie".

Chiar şi mai mult. Liderul polonez merge mult, mult mai departe, intrând în linia care, deloc teoretic, intră în ceea ce ar putea să ducă la o încercare de a operaţionaliza proiectul unei „Europe alternative" ca cea de care se vorbeşte de atât de mult timp, în ideea de a amplifica revoltele împotriva opţiunilor centralizatoare ale forurilor de la Bruxelles şi a crea o altă formulă de joc, eventual condusă de Polonia şi raportându-se la piaţa anglo-saxonă de influenţă.

Nu este o fantezie îndepărtată, căci liderul polonez spune cu claritate care este dimensiunea structurală a confruntării: „Există o criză, există un război. Sunt condiţii care justifică luarea unor măsuri extraordinare. Din momentul în care Comisia Europeană nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de Polonia, nu avem niciun fel de motiv să ne îndeplinim obligaţiile faţă de Uniunea Europeană".

Mai aveţi vreun dubiu? Atunci ascultaţi ce spune Kristoff Sobolevski, secretarul general al partidului Dreptate şu Justiţie care spune că în cazul în care va continua blocarea fondurilor, atunci Poloniei „nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să scoată toate tunurile pe care le are în arsenale şi să răspundă cu foc de baraj".

Zis şi făcut. Kaczynski focalizează foarte precis atacul său pe Germania, acuzând-o de cele mai negre şi josnice intenţii. Continuând argumentele folosite de Adam Glapinski, guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei, spune că există „planurile germano-ruse de a conduce Europa", unul dintre obiectivele principale este a determina Polonia să renunţe la planurile sale privind industria de apărare deoarece „Germania ştie că un guvern condus de cei din opoziţia poloneză de acum n-ar face niciodată aşa ceva... Nu ne potrivim cu planul germano-rusesc de a conduce Europa. O Polonie independentă, suverană, puternică militar, economic şi social este un obstacol în calea lor".

Puse pe acest drum, lucrurile pot derapa rapid şi efectele să fie de mare amploare căci vorbe din astea se spun rar şi nu fac decât să otrăvească răni de demult deschise şi, cum se vede, niciodată uitate. Dar, în contextul de acum faptul că un lider din UE vorbeşte deschis despre un plan germano-rus de dominare a Europei este ceva de o gravitate excepţională şi ar necesita o luare de poziţie din partea autorităţilor noastre, eventual după o dezbatere în CSAT.

Există într-adevăr un asemenea plan? Funcţionează cumva şi pe linii de influenţă româneşti? Cu cine la butoane? Avem a ne teme sau sunt simple baliverne? Cine ar trebui să spună ceva? Putem însă, în buna şi vechea noastră tradiţie, să ne prefacem că n-am auzit, că am fost în vacanţă dar că, de fapt, urmărim cu atenţie şi îngrijorare ce se petrece, da nu spunem la nimenea că nu ştii cine se mai supără.

Cristian Unteanu