„Planul Crimeea", faza a doua: anexarea regiunii Herson!

• Tweet

În cazul Crimeei, lucrurile au mers relativ simplu şi cunoaşteţi cum întreaga poveste s-a încheiat prin organizarea unui referendum care, în prezenţa „omuleţilor verzi” proveniţi din trupele speciale ruseşti, avea ca scop să confirme formal dorinţa populaţiei de a alege alipirea regiunii la Federaţia Rusă. 

Acum, în cazul regiunii Herson din Ucraina, mizele sunt chiar mai mari şi viteza de execuţie trebuie sporită deoarece, normal, este război şi ar fi nevoie de instalarea cât mai rapid a unei administraţii care să depindă direct, la modul oficial, de structurile ruseşti de decizie şi, astfel, să completeze ceea ce ar trebui să fie arcul de cerc al republicilor separatiste care să treacă la Rusia. Aceasta este harta începutului acestei construcţii care are sens doar dacă invazia rusă ar reuşi şi, pe mai departe, va continua să preseze pentru stabilizarea controlului, crearea unei administraţii obediente pentru ca, în etapa următoare, să se întindă înspre Odesa şi Gurile Dunării.

Mizele stabilirii controlului nu sunt numai cele evidente prin studierea rapidă a hărţii. În spate stau motivaţii extrem de complexe printre care, vizibilă încă de la începutul „operaţiunii militare speciale", nevoia ruşilor de a prelua controlul asupra celei mai mari centrale nucleare din Europa, cea de la Zaporojie, obţinând astfel posibilitatea de a închide o sursă esenţială de alimentare energetică a Ucrainei. Din momentul în care ar integra oficial regiunea Herson, ruşii „acoperă" accesul la centralele nucleare esenţiale din sudul Ucrainei, obiective strategice de primă importanţă şi care, din multe puncte de vedere, s-ar putea dovedi decisive pentru modul în care vor decurge evenimentele viitoare.

Din momentul în care, din partea autorităţilor locale pro-ruse din Herson s-a auzit că va urma o cerere oficială de anexare la Rusia, tema energetică a devenit extrem de evidentă şi urgentă şi a creat noi ameninţări de securitate care deja lovesc departe, cu mult dincolo de Ucraina. Semnalul dat de ucrainieni este foarte limpede: ieri au închis robinetul la conducta care alimentează ţările occidentale cu gaze provenite din Rusia, acuzându-i pe ruşi (cei care controlează teritoriul unde se află punctul de control de la Sohranivka al reţelei de conducte)că se amestecă în operaţiunile tehnice de transfer şi că „sifonează" o parte din fluxul transportat.

Rezultatul direct al deciziei ucrainienilor este reducerea cu o treime a gazului transportat înspre Europa, Kievul cerând celor de la Gazprom să redirecţioneze fluxul către un alt punct de intrare din nordul Ucrainei, aflat sub controlul forţelor guvernamentale de la Kiev.

Era inevitabil să se ajungă aici , iar consecinţele sunt greu de calculat deoarece conflictul militar evoluează pe măsură ce ruşii încearcă să stabilească controlul ferm asupra teritoriului şi să impună accesul la conductele de transport şi la centralele nucleare. Mi se pare evident că planul acesta are o finalitate logică de-abia dacă vor adăuga întreaga zonă a sudului Ucrainei, întărindu-şi decisiv prezenţa la Marea Neagră. De-abia acum, în aceste noi condiţii din teren, putem vedea că Rusia nu a abandonat niciodată ideea de bază conţinută în aşa-numitul „Proiect Novarossia", prezentată iniţial drept o federaţie de state independente dar care să se îndrepte spre înspre alipirea la Rusia. Iată cum se desena proiectul în urmă cu câţiva ani, luat în derâdere de analiştii politici şi militari occidentali ca fiind irealist şi complet utopic.

Acum, în cazul regiunii Herson, autorităţile locale pro-ruse abandonează până şi aparenţele organizării de referendum, cer direct Rusiei să alipească teritoriul, ceea ce, după matură şi laborioasă gândire, Duma de Stat de la Moscova ar putea aproba, dar numai în contextul unei operaţiuni comune care să vizeze toate administraţiile separatiste din estul şi sudul Ucrainei. Întrebarea - foarte serioasă şi extrem de gravă - este dacă ambiţiile Rusiei se opresc aici şi care ar putea fi efectele naţionale şi internaţionale ale acceptării unei partiţii a Ucrainei? În orice mod, sub orice pretext şi în orice condiţii. S-ar putea să fie o uriaşă capcană deschisă pe modelul mai vechii oferte „pace contra teritorii". Şi, exact din acest punct, să vedem cum de aici să pornească adevăratul mare conflict.

Cristian Unteanu