Pacea în Ucraina vine la pachet cu Noua Ordine Mondială!

• Tweet

Această analiză nu e un bilanț al războiului, dar poate fi o poză a momentului actual ce sugerează schița viitorului. Cu atât mai mult cu cât România va deveni o insula pro-americană.

Aseară negociatorul-șef al Ucrainei, David Arahamia, a anunțat planeta că Rusia a acceptat verbal propunerile Ucrainei pentru pace, și cum nici un oficial rus nu l-a contrazis până acum, putem opera cu ideea că intrăm în faza redactării și parafării unei înțelegeri de pace. În mod cutumiar și simplificat, în cazul războaielor, se poate ajunge la pace atunci când unul (sau mai mulți) dintre combatanți este pus în postura de a nu mai putea lupta sau consideră că și-a atins scopurile inițiale în baza cărora ar fi fost declanșat războiul.

Informațiile oficializate, din acest război nemediatizat pe câmpul de bătălie (!), ne spun că nu suntem în prima situație, rușii sau ucrainenii n-au dat de înțeles că nu mai au resurse de luptă sau ar fi puși în situația să nu mai poată susține fronturile. Deci suntem în a doua situație în care se consideră că scopurile ar fi fost atinse. Așadar, conform declarațiilor negociatorului ucrainean, care zice că statutul Crimeei nu e parte a viitorului acord cu rușii, ne putem aștepta la retragerea trupelor rusești, dar oricine subînțelege că situația republicilor din Donbas va fi subiectul unui proces de autodeterminare și arbitraj diplomatic internațional. Modelul Kosovo va funcționa probabil în prima fază în cazurile Donețk și Lugansk, rămânând deocamdată chestionabil ce va fi cu Odessa.

Detaliile vor abunda în următoarele zile, deci schița păcii va fi colorată în exces, dar ce alte concluzii avem despre starea viitoare a lumii? E clar că Rusia va cere în schimbul păcii retragerea sancțiunilor internaționale, și rămâne de văzut în ce timing, ritm și volum se va proceda în această direcție. Doar că deja două elemente definitorii de ordine mondială au fost zguduite puternic, cu potențial de anulare: unipolaritatea, conducerea lumii actuală cu "America la volan", respectiv atotputernicia dolarului, la pachet cu "vărul" său euro.

Declarația oficială comună ruso-chineză de acum 3 zile despre multipolaritate în coordonarea viitoarei lumi, căreia i s-a raliat cam toată Eurasia, iar America Latină a aplaudat-o, înseamnă de fapt proiectul în baza căruia va fi desenată Noua Ordine Mondială, devenind clar astfel că ceea ce a propus Biden referitor la o Nouă Pax Americana este de neacceptat pentru restul lumii. Deasemenea, propunerea rusească de plată în ruble a gazului, ascunde de fapt un atac dur la dolar, tocmai prin explicitarea faptului că orice tranzacție devine valabilă doar dacă poate fi echivalată în etalonul aur. Mulți vom scrie mult despre consecințele acestor mișcări pe care doar le-am schițat azi, rămâne clar și sigur că lumea nu va mai fi la fel.

În zona noastră, Ungaria și Serbia se pregătesc chiar azi să-și reinstaleze regimurile Orban, și respectiv Vucic. În afara relațiilor strategic consolidate între cei doi lideri, mai notați și faptul că cele două țări vecine sunt orientate geoeconomic preponderent pe axa Moscova-Beijing, cu consistente inserții germane în cazul Ungariei. Bulgaria, indiferent de cât de euroatlantic ar semnaliza puterea de azi, rămâne puternic dependentă economico-societal de Rusia, vectorizată la nevoie de Turcia, iar cu ocazia crizei Ucrainene am putut verifica cine dictează de fapt și-n Marea Neagră, magnetizată sub o înțelegere ruso-turcă.

Moldova, țara noastră soră, are independență de decizie doar până la nivelul la care nu deranjează Rusia, iar nevoile energetice plus pildele crizei ucrainene o să reazimuteze din nou spectrul politic de la Chișinău. Ca să epuizez lista vecinilor noștri, ar trebui să clasific și Ucraina, dar ar fi imprecis dacă i-aș acorda azi alt statut decât cel de neutralitate. Pe scurt, în acest tablou în care apărem ca fiind ceea ce ziceam încă de acum cinci ani, anume "România - insula pro-americană", apare nevoia urgentă a echilibrării situației noastre prin operaționalizarea parteneriatului strategic cu Franța, operațiune pe care Macron a declanșat-o, iar Iohannis are meritul că s-a mișcat exact în siajul acestei noi oportunități geopolitice.

Dacă treburile vor sta așa cum vi le-am descris azi, nu-i așa că-mi veți da dreptate că l-am descris pe Putin acum o lună ca fiind GENISTUL de serviciu ce deamorsează bomba Ucraina?!

Cozmin Gușă