"Opriți Planeta! Vreau să cobor!" Dar dacă e prea târziu și de fapt trăim deja pe "Planeta Maimuțelor"?!

• Tweet

Exclamația din titlu îi este atribuită regizorului francez Claude Lelouch, speriat în fața ororilor pe care le vedea și filma în anii '50 în Uniunea Sovietică. Timpul l-a contrazis, au urmat peste 50 de ani de pace, progres și prosperitate pentru lume, timp în care chiar el a realizat câteva zeci de filme valoroase.

Exclamația lui Lelouch stă azi pe buzele multora, dar cel care vrea într-adevăr s-o pună în practică este tot un clasic francez, Alain Delon, care, oripilat de ceea ce vede azi pe Planetă și chinuit de bolile sale, a cerut autorităților elvețiene să fie eutanasiat. Marele actor ne-a anunțat încă de acum patru ani că va pleca dintre noi într-un mod fără echivoc, deoarece azi în lume "totul este fals, totul e falsificat. Nu mai există respect, nu mai există cuvântul dat. Doar banii mai contează. Auzim vorbindu-se doar de crime de-a lungul zilei. Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete. Viaţa nu-mi mai oferă mare lucru. Am cunoscut tot, am văzut totul. Urăsc epoca asta".

Nu-i nimic de comentat în plus, poate doar faptul că cineva ca el, ce și-a trăit viața intens și cu curaj, își respectă statutul și-o sfârșește în același mod. Fantastic! Dar ce-avem azi în lume, care sunt imaginile ce ne blochează gândirea normală și ne întunecă total perspectiva viitorului?

În China vedem imagini ireale cu oamenii transformați în animăluțe abuzate, despărțiți de copiii lor ce sunt sortați spre a fi trimiși singuri în campusuri diferite, oameni cărora li se omoară animalele de companie cu bâtele în stradă pentru ca să nu consume mâncarea sau să vagabondeze pe străzi.

Rușii par hipnotizați sub bagheta lui Putin și susțin un război ce e pe cale să devină planetar, iar geopoliticienii consideră că e mare probabilitatea ca acesta să radă de pe fața pământului, prin bombardamente nucleare, zone importante de pe toate continentele. Americanii care mai gândesc sunt îngroziți în fața imaginilor cu președintele lor decrepit și atins clar de o boală de bătrânețe degenerativă, un Biden ridiculizat pe toată planeta dar și-n fiecare colț al Casei Albe, ultimul care l-a umilit intenționat, cinic și inconștient fiind chiar fostul său șef și președinte SUA, Barack Obama.

Franța pârâie din toate încheieturile și fierbe electoral așteptând să aleagă între nimic și nimic, respectiv între actualul președinte Macron, ce și-a confirmat statutul de marionetă timp de cinci ani, sau Marine Le Pen, fiica renegată și fără viziune a celui ce-a practicat politica de grotă în Franța timp de câteva zeci de ani.

Puternica Germanie a ajuns să fie umilită de către actorașul-președinte de la Kiev, care profită de informațiile infamante pe care le are despre nemți via americani (inclusiv cele cu acțiunea comună americano-germană legată de laboratoarele ucrainene cu potențial de arme biologice!), și-i bombardează cu jigniri și cereri insolente, amintindu-le din când în când nemților și căsunt urmașii lui Hitler, deci au datorii față de umanitate.

Despre zona noastră, ea este dominată de visul de reîntregire al Ungariei Mari, condusă de către un lider ca Orban ce-a cultivat intens în ultimii ani nu doar iliberalismul, ci și cultul lui Horthy, iar azi execută cu dibăcie sarcina de a fi PROXY-ul Rusiei în spațiul euroatlantic. Referitor la România n-am ce zice în această enumerare tocmai pentru că... nu am ce zice, iar asta e suficient ca să pricepeți cauza depresiei instalate în mințile și sufletele celor cu care vă întâlniți.

Aseară am revăzut după vreo 40 de ani „Planeta Maimuțelor", filmul SF din 1968, cu legendarul Charlton Heston în rolul principal. Revenit dintr-o misiune spațială guvernată de legile teoriei relativității, conservându-și deci tinerețea în timp ce pe Terra trecuseră vreo 2000 de ani, regăsește planeta noastră aflată sub stăpânirea maimuțelor, cu oamenii involuați, neputincioși, minoritari și hăituiți. Viziunea regizorală părea absurdă acum 54 de ani, acum însă tabloul lumii mai are puțin și va fi bine descris de replicile și situațiile din film.

Ce să mai zic? C-ar mai fi speranțe de redresare. Desigur, dar sunt invers proporționale cu uriașul potențial de autodistrugere al planetei, printr-un mecanism ce pare implacabil și care este guvernat azi de energiile unite ale unor minți bolnave, ce-au dedus cumva că guvernează autoritar asupra unei lumi populate de oameni ce-au fost dresați între timp să aibă comportament de... maimuțe. Punct!

Cozmin Gușă