ZC
ZC




ZC




Onor Generalului Marin Dragnea și armatei române!

Postat la: 19.02.2020 | Scris de: ZIUA NEWS

Onor Generalului Marin Dragnea și armatei române!

Am participat sâmbătă 15 februarie 2020, la funeraliile Generalului-locotenent Marin Dragnea, veteran al celui de al Doilea Război Mondial și Președinte-fondator al Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

Generalul Dragnea a luptat atât pe frontul de est cât și pe cel de vest. A fost rănit în mai multe rânduri și a căzut prizonier în URSS. Plecat în luptă ca militar al unei armate aliate Germaniei naziste, s-a întors ca militar al unei armate aliate oponenților acesteia (URSS, SUA, Marea Britanie). În perioada postbelică a fost militar al unei armate membre a Pactului de la Varșovia (dominat de URSS), pentru a-și petrece ultimele decenii de viață ca militar al unei armate membre a NATO (dominată de SUA).

Toate aceste schimbări de statut personal nu au fost atât rezultatul unor opțiuni personale, ci al unor întorsături spectaculoase ale cursului istoriei. De fiecare dată Generalul Dragnea s-a plasat pe linia a ceea ce a considerat a fi interesul național românesc. Acest interes a rămas neschimbat în trăsăturile sale esențiale, chiar dacă aliații și adversarii s-au schimbat, prietenii transformându-se adesea în adversari și invers; atunci când oamenii politici români nu au știut să adauge prietenilor vechi prieteni noi.

O poveste, aflată chiar azi de la un istoric militar prezent la ceremonie, este grăitoare în acest sens. Unul dintre generalii cei mai distinși ai armatei antonesciene, generalul Cambrea, îi relatase cum Ministrul de Război al Guvernului Antonescu, generalul Pantazi, refuzase să promoveze propunerea privind judecarea pentru înaltă trădare a generalilor români care acceptaseră să organizeze și să conducă Divizia "Tudor Vladimirescu", formată din prizonierii români aflați în URSS, ceea ce ar fi însemnat condamnarea lor la moarte în contumancie, cu remarca: "rupeți hârtia; s-ar putea ca această divizie să folosească țării". Și a folosit. Căci istoria nu este colorată în alb și negru, ci într-o nesfârșită gamă de griuri; iar liderii românilor au fost adesea obligați să joace la mai multe capete, ținând seama că țara se află la răscruce de vremi și bătaie de vânturi.

Revenind la evenimentul funebru de astăzi, amintirea generalului Marin Dragnea a fost onorată, în afara veteranilor de război (Franța are un ministru pentru foștii combatanți, iar administrațiile americane întrețin un cult al veteranilor militari, în timp ce la noi veteranii au doar un ong), prin mesajul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, și prin prezența unui număr important de militari de toate gradele și din toate armele, în frunte cu conducerea Statului Major General al Armatei, alături de care s-a găsit conducerea tehnică a Ministerului Apărării Naționale.

Președintele Republicii nu a găsit cu cale a trimite un mesaj. Hotărât lucru, generalul Dragnea nu era "generalul său". Cu atât mai mult cu cât printre ultimele acte de bravură ale acestuia se numără cele din luptele duse pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, inclusiv împotriva unei armate din care făceau parte și membri ai Grupului Etnic German.

În schimb, remarcabilă a fost prezența ambasadorului Federației Ruse, Valery Kuzmin, împreună cu Atașatul militar al Ambasadei Rusiei la București, colonel Viktor Makovskiy. Rusia a ținut astfel să omagieze un militar român de prim rang care și-a început cariera luptând împotriva sa și și-a încheiat-o ca fidel al unei armate membre într-o alianță politico-militară ce nu îi este prietenă (ca să ne menținem la un termen blând). Un gest nobil, sub aspect moral, și inteligent, din punct de vedere diplomatic. Exponenții diplomației și armatei ruse au strălucit în mijlocul celor ai unei armate NATO. Cum va răspunde oare diplomația română?

L-am căutat în mulțime și pe ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, convins că, dacă omologul său rus este acolo, cu atât mai mult trebuie să fie reprezentantul partenerului strategic al României și liderului alianței militare din care face parte armata al cărui general cu patru stele a fost Marin Dragnea. Nu l-am văzut. Probabil era ocupat cu lupta împotriva corupției alături de "vizionarul" premier român al cărui nume nici nu mai merită menționat. Și atunci te întrebi, vorba cântecului, "care-i om și care-i câine?!".

Nu ne-a mai rămas, deci, decât ca, în sunetul trist al trompetei care intona stingerea și în dangătul clopotului care anunța coborârea în mormânt a trupului neînsuflețit, să ne alăturăm prea cucernicilor părinți în ruga ca Bunul Dumnezeu să îl ierte pe generalul Marin Dragnea pentru toate greșelile pe care le va fi săvârșit ca orice muritor, să îl numere cu Drepții, în pacea eternă să îl odihnească, și să reverse mila Sa asupra țării noastre, poporului nostru și armatei noastre scufundate tot mai adânc în întunericul unui timp vrăjmaș.

Adrian Severin

loading...
PUTETI CITI SI...

Onor Generalului Marin Dragnea și armatei române!

Postat la: 19.02.2020 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Am participat sâmbătă 15 februarie 2020, la funeraliile Generalului-locotenent Marin Dragnea, veteran al celui de al Doilea Război Mondial și Președinte-fondator al Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

Generalul Dragnea a luptat atât pe frontul de est cât și pe cel de vest. A fost rănit în mai multe rânduri și a căzut prizonier în URSS. Plecat în luptă ca militar al unei armate aliate Germaniei naziste, s-a întors ca militar al unei armate aliate oponenților acesteia (URSS, SUA, Marea Britanie). În perioada postbelică a fost militar al unei armate membre a Pactului de la Varșovia (dominat de URSS), pentru a-și petrece ultimele decenii de viață ca militar al unei armate membre a NATO (dominată de SUA).

Toate aceste schimbări de statut personal nu au fost atât rezultatul unor opțiuni personale, ci al unor întorsături spectaculoase ale cursului istoriei. De fiecare dată Generalul Dragnea s-a plasat pe linia a ceea ce a considerat a fi interesul național românesc. Acest interes a rămas neschimbat în trăsăturile sale esențiale, chiar dacă aliații și adversarii s-au schimbat, prietenii transformându-se adesea în adversari și invers; atunci când oamenii politici români nu au știut să adauge prietenilor vechi prieteni noi.

O poveste, aflată chiar azi de la un istoric militar prezent la ceremonie, este grăitoare în acest sens. Unul dintre generalii cei mai distinși ai armatei antonesciene, generalul Cambrea, îi relatase cum Ministrul de Război al Guvernului Antonescu, generalul Pantazi, refuzase să promoveze propunerea privind judecarea pentru înaltă trădare a generalilor români care acceptaseră să organizeze și să conducă Divizia "Tudor Vladimirescu", formată din prizonierii români aflați în URSS, ceea ce ar fi însemnat condamnarea lor la moarte în contumancie, cu remarca: "rupeți hârtia; s-ar putea ca această divizie să folosească țării". Și a folosit. Căci istoria nu este colorată în alb și negru, ci într-o nesfârșită gamă de griuri; iar liderii românilor au fost adesea obligați să joace la mai multe capete, ținând seama că țara se află la răscruce de vremi și bătaie de vânturi.

Revenind la evenimentul funebru de astăzi, amintirea generalului Marin Dragnea a fost onorată, în afara veteranilor de război (Franța are un ministru pentru foștii combatanți, iar administrațiile americane întrețin un cult al veteranilor militari, în timp ce la noi veteranii au doar un ong), prin mesajul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, și prin prezența unui număr important de militari de toate gradele și din toate armele, în frunte cu conducerea Statului Major General al Armatei, alături de care s-a găsit conducerea tehnică a Ministerului Apărării Naționale.

Președintele Republicii nu a găsit cu cale a trimite un mesaj. Hotărât lucru, generalul Dragnea nu era "generalul său". Cu atât mai mult cu cât printre ultimele acte de bravură ale acestuia se numără cele din luptele duse pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, inclusiv împotriva unei armate din care făceau parte și membri ai Grupului Etnic German.

În schimb, remarcabilă a fost prezența ambasadorului Federației Ruse, Valery Kuzmin, împreună cu Atașatul militar al Ambasadei Rusiei la București, colonel Viktor Makovskiy. Rusia a ținut astfel să omagieze un militar român de prim rang care și-a început cariera luptând împotriva sa și și-a încheiat-o ca fidel al unei armate membre într-o alianță politico-militară ce nu îi este prietenă (ca să ne menținem la un termen blând). Un gest nobil, sub aspect moral, și inteligent, din punct de vedere diplomatic. Exponenții diplomației și armatei ruse au strălucit în mijlocul celor ai unei armate NATO. Cum va răspunde oare diplomația română?

L-am căutat în mulțime și pe ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, convins că, dacă omologul său rus este acolo, cu atât mai mult trebuie să fie reprezentantul partenerului strategic al României și liderului alianței militare din care face parte armata al cărui general cu patru stele a fost Marin Dragnea. Nu l-am văzut. Probabil era ocupat cu lupta împotriva corupției alături de "vizionarul" premier român al cărui nume nici nu mai merită menționat. Și atunci te întrebi, vorba cântecului, "care-i om și care-i câine?!".

Nu ne-a mai rămas, deci, decât ca, în sunetul trist al trompetei care intona stingerea și în dangătul clopotului care anunța coborârea în mormânt a trupului neînsuflețit, să ne alăturăm prea cucernicilor părinți în ruga ca Bunul Dumnezeu să îl ierte pe generalul Marin Dragnea pentru toate greșelile pe care le va fi săvârșit ca orice muritor, să îl numere cu Drepții, în pacea eternă să îl odihnească, și să reverse mila Sa asupra țării noastre, poporului nostru și armatei noastre scufundate tot mai adânc în întunericul unui timp vrăjmaș.

Adrian Severin

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE