Oare Hans Klemm mai e îngrijorat?

• Tweet

Excelența Sa Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite la București, i-a solicitat o audiență ministrului Justiției, Tudorel Toader. Se pare că, la capătul întrevederii, nu mai este atât de îngrijorat cum era în urmă cu câteva zile. Sau cel puțin așa reiese din declarațiile sumare făcute la capătul celor două ore de discuții. Dacă i-a trecut îngrijorarea, e bine. Și oricum e mai sănătos așa. Nu de alta, dar "îngrijorarea" este generatoare de tensiuni. Care, în condițiile în care România și-ar manifesta suveranitatea, s-ar putea lasă cu expulzare. De ce a fost și de ce, probabil, nu mai este îngrijorat Hans Klemm?

Înainte de a răspunde la această întrebare, să lansăm o ipoteză. Plauzibilă. Nu care cumva, în urmă cu câteva zile, Excelența Sa a vorbit de capul lui? Adică fără să fi fost autorizat de Departamentul de Stat? În definitiv, pentru ca Departamentul de Stat să îi ceară să își exprime vreo îngrijorare, ar fi fost necesar că, în prealabil, să primească o informare completă asupra situației existente în România. Să fi aflat documentat, în detaliu, că, la București, se pune la cale o lovitură anti-justiție. Îndreptată împotriva statului de drept și de natură să compromită luptă anticorupție. Și că, în felul acesta, urmează să fie călcate în picioare drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. O asemenea documentare detaliată și argumentată, elaborată de consilierii Ambasadei Statelor Unite la București, ar fi trebuit să aibă ca punct de plecare acte și fapte grave săvârșite de guvernanți. Și cât se poate de explicite. Când colo, ce să vezi? Nu a existat nimic din toate acestea.

Tot ce a existat a fost o opinie exprimată de ministrul Justiției, Tudorel Toader, în cursul unei conferințe de presă. În care domnia sa vorbea despre intenția de a propune dezbaterii publice proiecte de acte normative de natură să îndrepte erori din legile penale constatate de către Curtea Constituțională a României. Deci, nu avea cum să se pună problema vreunei analize prealabile elaborată de Ambasadă și trimisă Departamentului de Stat.

Rezultă, prin urmare, că domnul Hans Klemm a bătut câmpii. A acționat fără temei, fără vreun imbold din partea Departamentului de Stat. În mod pripit. De capul lui. Cum este și firesc, au apărut contrareacții. Cea mai evidentă a fost a deputatului Liviu Pleșoianu, care a cerut nici mai mult, nici mai puțin decât declararea lui Hans Klemm ca persona non grata și expulzarea acestuia din România. Reacții negative au avut și ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, și președintele PSD, Liviu Dragnea. Să nu uităm că domnul Hans Klemm nu este la primul derapaj de acest fel. El a pupat, la figurat, steagul secuilor, imortalizând acest moment printr-o fotografie de grup, iar altă dată s-a exprimat într-un mod jignitor pentru poporul român legat de trecutul istoric al Basarabiei. Și deloc întâmplător, după asmenea isprăvi, Hans Klemm a fost chemat de către ministrul de Externe la ordine și i s-a pus în vedere să nu mai facă asemenea afirmații și demersuri. După asemenea admonestare diplomatică, ce ar fi urmat? Presupun prin urmare că, prin canalele sale directe, Ministerul de Externe a informat direct Departamentul de Stat, peste capul lui Hans Klemm, asupra ultimei declarații jignitoare și responsabile a ambasadorului. Și pentru a drege lucrurile, Hans Klemm a fost trimis la o discuție cordială, reparatorie, cu Tudorel Toader.

Și mai interesant este însă altceva. Și anume că, înaintea acestei audiențe, ministrul Justiției a făcut două declarații extrem de interesante. Una îl vizează direct pe ambasadorul Hans Klemm. Pentru a risipi "îngrijorarea" acestuia, Tudorel Toader a avansat drept ipoteză de lucru o decizie a României de a proceda la numirea șefilor marilor parchete fix după modelul Statelor Unite. Cu alte cuvinte, numirea să se facă de către Senat. Și nu, așa cum dorește Ministerul Justiției, de către Consiliul Superior al Magistraturii. Cred că un asemenea scenariu i-a dat frisoane lui Hans Klemm. Și nu numai acestuia. Ci și președintelui Klaus Iohannis. A doua afirmație este mai puțin spectaculoasă, dar mai dură. Din nou, ministrul Justiției, un constituționalist pursânge, a apreciat că justiția nu mai este liberă în România. Și că libertatea ei trebuie restabilită. Și asta s-a întâmplat la scurt timp, la numai două, trei săptămâni, după ce a afirmat că nu mai există un echilibru al puterilor în stat.

S-o fi risipit oare îngrijorarea lui Hans Klemm? Dacă da, ar trebuie să aflăm asta în mod explicit. Dacă nu, atunci, din nou, ar trebui să știm.

Sorin Rosca Stanescu