O nouă acțiune a schizofreniei neomarxiste. Revenirea la rădăcinile naziste!

• Tweet

Comisia Europeană a înregistrat o inițiativă cetățenească europeană (ICE) care prevede restricții pentru achiziția produselor din tutun pentru viitor. Dacă actul de reglementare va fi adoptat, (prin constrângere legislativă și prin nerespectarea drepturilor omului de a alege în ceeace privește propria viață), prima generație fără tutun va fi cea care va atinge vârsta majoratului în 2028. Culmea e că niciodată nu știm cum s-a înfiripat, și care a fost mecanismul din spatele organizării acestei așa-zise "inițiative cetățenești".

Inițiativa cetățenească este intitulată „Apel pentru realizarea unui mediu fără tutun și a primei generații europene fără tutun până în 2030". Autorii solicită autorităților de la Comisia Europeană să implementeze o legislație care să prevină dependența de tutun a noilor generații. Vom avea, deci, „prima generație europeană fără tutun în 2028. Astfel, se va pune capăt vânzării de produse din tutun și nicotină către cetățenii născuți din 2010.

De asemenea documentul prevede și alte măsuri menite să reducă consumul de tutun. Se vorbește despre plaje și de maluri de râu fără tutun și mucuri de țigară, dar și despre o rețea europeană de parcuri naționale fără tutun. De asemenea, reglementarea ia în considerare și eliminarea publicității la tutun și interzicerea fumatului în producțiile audiovizuale și în mediile sociale.

Totodată, activiștii care au realizat inițiativa mai cer să fie extinse spațiile exterioare în care nu se fumează și nici nu se folosesc dispozitive electronice. În țara noastră, războiul împotriva fumătorilor a început în 2005-2010. A existat o presiune crescândă din partea Uniunii Europene pentru schimbarea acestei legislației, la care guvernele succesive ale ţării erau refractare. Astfel, a fost posibilă crearea unor "parteneriate", care au grupat multe asociaţii profesionale, iar ulterior crearea parteneriatelor între diverse ONG-uri și "gruparea" acestora în jurul iniţiatoarei noii legi, promovată de dna deputat Aurelia Cristea, a fost fără doar şi poate un "alt tip de progres". Asigurarea fundamentului ştiinţific pentru sprijinirea votării acestei legi a fost făcută de anumiți medici și ONG-uri societăţi, creîndu-se un lobby puternic în jurul acestei Noi Legi Împotriva Fumătorilor.

În tot acest timp, nici un cuvânt despre creșterea numărului de studii efectuate de către oamenii de știință în privința determinării efectelor nicotinei asupra corpului fizic, și care puneau în evidență tot mai multe beneficii. Pe lângă capacitatea nicotinei de amplificare a cogniției, reducere a grăsimii corporale și întârziere a instalării bolii Alzheimer, s-a dovedit experimental că este un tratament eficient pentru bolile Crohn, Parkinson, Sindromul Tourette, ADHD, schizofrenie, depresie cronică, tensiune sanguină, colită ulcerativă și chiar unele forme de artrită.

Nimeni n-a amintit niciodată despre Germania nazistă, care la fel cum fac azi neomarxizntele indicații de la Bruxelles, nu tolera fumatul, iar după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial s-au instituit diferite restricţii administrative. În 1938, conducerea Luftwaffe şi serviciul poştal a interzis angajaţilor să fumeze (inclusiv la domiciliu). După 1939 nu aveau voie să fumeze nici membrii partidului, apoi Heinrich Himmler, comandantul SS, a interzis fumatul în timpul serviciului. Soldaţii şi ofiţerii Wehrmacht-ului nu aveau voie să fumeze pe stradă, în campanii şi nici în timpul pauzelor, fiind la serviciu. În 1941, în 60 de oraşe mari din Germania nu aveai voie să fumezi nici măcar în maşină. În acelaşi timp, s-a mărit semnificativ (80-95%) impozitul pe vânzări a tutunului. În 1944, interzicerea fumatului a fost extinsă pe toate trenurile şi autobuzele.

Nimeni de la Bruxelles nu pare să știe că există opţiunea liber consimţită a oricărei persoane majore de a fuma, din care rezultă că orice cetăţean major are dreptul să devină fumător, implicit să vândă şi să cumpere produse din tutun şi să le fumeze, fiind practic protejat de principiul constituţional al libertăţii în drepturi a cetăţenilor şi de cel al dreptului de a dispune de propria persoană. Astfel, autorităţile „nu au dreptul să instituie pentru cei care în mod conştient vor să fumeze interdicţia de a fuma în spaţii private şi securizate, ferite de accesul minorilor"

Planul merge înainte. Nu doar cu fumatul. Doar că, de obicei, fiind un obicei extrem de popular, totul începe cu strângerea șurubului în domeniul micii plăceri a fumatului. După cum spune și Carson Tucker, "marile schimbări care au loc în viața noastră, cele profunde, care ne afectează pe toți, încep aproape întotdeauna în mod pașnic, cu îndemnuri blânde la toleranță".

„Ne-am dori să facem lucrurile puțin diferit", îți spun ei. „Am dori să facem niște schimbări în unele obiceiuri sau credințe, de care oamenii au devenit legați în ultimele mii de ani. Dar nu vă speriați, nu e mare lucru. Voi nu trebuie să faceți nimic. Tot ce vă cerem este să vă lăsați viețile în grija noastră."

Cam ăsta e stilul și, desigur, ești tentat să accepți. De ce nu? Un tip vrea să poarte rochie pe stradă? OK, nici o problemă, lasă omul să se simtă bine. Pe tine chestia asta nu te afectează. Doar nu trebuie să porți și tu rochie. Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască! Dar lucrurile nu funcționează așa. După o vreme, tipul de pe stradă care poartă o rochie nu se mai mulțumește cu atât. E furios și - din nu se știe ce motiv - are ceva cu tine.

Deși tu nu ai avut nici o problemă ca el să poarte rochie. Cu ce ai greșit? Păi, problema este că TU nu porți rochie. Nici copiii tăi. Hainele tale de om normal, cele pe care le-ai purtat dintotdeauna, au devenit brusc imorale. Situația asta nu mai poate fi tolerată. „Stai puțin", îți spui tu, „nu așa ne-am înțeles. Tu îți vezi de viața ta și eu de viața mea. Îți amintești? Dar ei nu își amintesc. Și nici nu le pasă. Dintr-odată, nu mai ai dreptul să îți vezi de viața ta. Tipul în rochie este acum șeful tău. Toți trebuie să facă ce face el - să poarte rochie - sau vor fi sancționați. „Fii tolerant" se transformă în „Dă dovadă de respect", care devine foarte rapid „Pleacă-te în fața noastră și pupă-ne picioarele, altminteri vei fi pedepsit."

Același mecanism se aplică și fumătorului. Deși el nu cere decât să fie lăsat în pace, să aibă spații dedicate fumătorilor, în care să poată fuma fără a-i deranja pe nefumători, acest drept fundamental nu i se acordă. I se interzice fumatul peste tot, iar acum i se va interzice să hotărască, așa ca orice om liber, dacă vrea sau nu să devină fumător.

Acum suntem în faza premergătoare scoaterii din biblioteci a scriitorilor care s-au declarat fumători din convingere: Kurt Vonegut, într-un interviu publicat în revista Rolling Stone el spunea: „Fumez Pall Mall fara filtru de la 12 sau 14 ani. Și am de gând sa-i dau in judecată pe cei de la Brown & Williamson Tobacco Company, care le fac. Și știi de ce? Am 83 de ani! Mincinoșii! Pe pachete scria ca o sa mor și eu încă trăiesc!"

Celebrul jurnalist Gonzo, nu putea trăi fără țigările sale marca Dunhill. În mai toate pozele apare cu una în colțul gurii. Aventurile sale presărate cu alcool și țigari au făcut senzație mai ales dupa ce a publicat romanul autobiografic "Spaime și scârbe în Las Vegas", ecranizat de Terry Gilliam cu Benicio Del Toro și Johnny Depp în rolurile principale. Dar, nu-i nimic: se vor arde și filmele în care apare vreo țigară, trabuc, sau pipă...

Hunter S. Thompson a fost fumător de cursă lungă și s-a dedicat pasiunii sale de a fuma, pâna la moarte. Michel Houellebecq, „l`enfant terrible" al literaturii franceze, fumează țigară de la țigară. marca Philip Morris."Alcoolul nu ajuta, la scris, dar țigările da." - spune el. Despre Jacq Kerouak, celebrul beatnic, autorul romanului "Pe drum", se spune că ar fi fumat orice. Dar prefera Camel fără filtru.

Allen Ginsberg, celebrul autor al poemului Howl, fuma Lucky Strike. Printre poemele sale este și unul dedicat țigărilor: "Put down your cigarette rag". Jean Paul Sartre prefera țigările irlandeze Sweet Afton țigări care au disparut din pacate, dar se pare ca nu numai Sartre le prefera. În celebrul film "Le Feu Follet" al lui Louis Malle, personajul principal masculin, Alain Leroy, fumează Sweet Afton. Tot filmul.

Julio Cortazar adora Gauloises. Marele creator de lumi fantastice era un mare fumător al țigărilor Gauloises. Dacă pleca undeva, avea grijă să-și facă aprovizionarea din timp, pentru că se temea că nu va găsi marca lui preferata, acolo unde avea de mers. Nici nu e de mirare ca multe dintre personajele lui fumează. Cine a citit Rayuela, își aduce aminte de atmosfera relaxată, unde timpul curgea lin și se fuma.

Oscar Wilde prefera țigările franțuzești. Unul dintre marii dandy și un hedonist desăvarșit, Oscar Wilde, nu-și putea începe ziua fară o țigară. Sunt celebre cuvintele lui: „Țigara este plăcerea perfectă. Este selectă și te lasă nesatisfacut la sfarsit. Ce sa iti doresti mai mult?" Aproape toți marii scriitori ai Lumii savurau cu mare plăcere o havană cubaneză, dacă nu erau chiar împătimiți ai ritualului fumatului, al unui astfel de regal gustativ de cea mai înaltă calitate.

Este de notorietate faptul că multe scriitoare celebre iubeau fumatul de cigars, insă Virginia Woolf își rula singură țigările, din tutun de cea mai bună calitate, ales cu mare grija. Daca-i citim cărțile ne dăm seama că perfecționismul ei a fost desavarsit. Și lista oamenilor celebri care au ales să fumeze, poate continua. Dar...

Se vor găsi organizații ale tinerilor care vor hotărî că ne putem lipsi cu toții de cărțile lor, de filmele celebre în care se fumează și le vor arde pe străzi, așa cum s-a întâmplat cu două tinere activiste pentru protecția climei, care au pătruns în Galeria Națională din Londra, deschizând două cutii de conserve și aruncând conținutul pe tabloul "Floarea-soarelui" creat de Van Gogh în 1888 și 89, la Arles, înainte de o vizită a prietenului său, Paul Gauguin. Galeria descrie picturile cu floarea-soarelui ca fiind "printre cele mai iconice și mai iubite lucrări ale lui Van Gogh". Apoi și au lipit mâinile de perete. Acțiunea a avut loc la trei luni după ce membrii aceluiași grup au lipit hârtie pe tabloul lui John Constable "The Hay Wain", în aceeași galerie.

"Ce valorează mai mult? Arta sau viața? Merită mai mult decât mâncarea? Merită mai mult decât justiția? Sunteți mai preocupați de protecția unui tablou sau de protecția planetei și a oamenilor noștri?". - au declarat cele două activiste. Asta vor spune activiștii neomarxiști, de la Bruxelles.

Ce valorează mai mult? Opţiunea liber consimţită a oricărei persoane majore de a fuma, din care rezultă că orice cetăţean major are dreptul să devină fumător, implicit să vândă şi să cumpere produse din tutun şi să le fumeze, fiind practic protejat de principiul constituţional al libertăţii în drepturi a cetăţenilor şi de cel al dreptului de a dispune de propria persoană? Sau așa-zisa protecție, cu forța, a sănătății cetățenilor? Chiar și a celor care nu doresc să le-o protejeze cineva?

Octavian Hoandră