Nu moțiunea e problema. Ci post-moțiunea

• Tweet

Cu chiu cu vai, Marcel Ciolacu a fost urnit. De jos în sus. Dinspre primari, dinspre consilieri, dinspre organizațiile locale. Și, în cel din urmă, a primit verde de la statul subteran. Moțiunea de cezură nu a fost niciodată o problemă. Și nu este nici acum. Împreună cu aliații săi, PSD dispune de numărul necesar de voturi. Problema este însă ce se întâmplă după. Abia aici intervin blaturile decisive.

Interimarul de la PSD și-a făcut toate jocurile. Și toate socotelile. Orchestrat fiind de statul subteran. El a amânat suficient de mult moțiunea de cenzură, încât aceasta să fie posterioară Congresului PSD din 22 august. L-a eliminat practic pe Eugen Orlando Teodorovici, singurul său contracandidat, printr-un document intern, pe care l-a prezentat în premieră. Apoi, după dezvăluirea pe care am făcut-o, i-a oferit acesuia un dar otrăvit. Vezi Doamne, se face o excepție și lui Teodorovici i se permite să candideze. Adică să piardă. Pentru că terenul a fost temeinic și perfid pregătit. Ciolacu face Congres așa cum îl taie capul. Modificând în prealabil statutul, pentru a putea candida în baza unei rezoluții. Și la pachet cu cei pe care i-a ales drept locotenenții săi pentru viitorii patru ani.

Dar o cheie există în mâna lui Eugen Teodorovici. Acesta întoarce cheia și pune Justiția în mișcare. Întrebarea e însă cine deține cheia de la Justiție. Cum vor cădea zarurile? Ce urmărește statul subteran? Să facă praf PSD-ul? Să-l scoată în afara legii? Să-l radieze de pe lista partidelor? Sau să-l vulnerabilizeze la maximum, pentru a continua nestânjenit procesul de infiltrare și de preluare ostilă a celui mai mare partid din România?

Acesta este contextul în care se desfășoară întreaga procedură a moțiunii de cenzură inițată de PSD. Vor exista pentru susținerea ei suficient de multe voturi. Și fără UDMR. Începând din acel moment al votului, aparent mingea va fi în terenul în care nu mai rămân decât doi jucători relevanți. Marcel Ciolacu, șeful cu patalama la mână al PSD și al opoziției, și președintele Klaus Iohannis, cel care, cel puțin formal, conduce cruciada împotriva „ciumei roșii". Și va fi desfășurat un dans politic înșelător și ciudat.

PSD, condus în acel moment ferm de către Marcel Ciolacu, aflat la vârful unei conduceri care, o vreme cel puțin, nu va ieși din cuvântul său, se va duce la Cotroceni la consultări pentru a propune un candidat de premier. Și de pe acum se știe că respectivul candidat de premier nu va fi membru PSD. Ciolacu va face o ofertă greu de refuzat de către președintele Klaus Iohannis. Va susține teza unui guvern de tranziție. Fie tehnocrat, fie de uniune-națională. mai degrabă de uniune națională. Pentru a împăca și capra, și varza. „Ciuma gabenă" și „ciuma roșie" se vor transforma în „ciuma roz-bombon". Dar, odată pasată mingea, aceasta este preluată exclusiv de către Klaus Iohannis. Klaus Iohannis poate invoca pandemia și criza economică și alegerile parlamentare care sunt aproape. Ceea ce îi dă posibilitatea să tergiverseze, așa cum altădată a făcut și Traian Băsescu, nominalizarea unui candidat de premier. În final, respectivul candidat dr premier ar putea să fie tot Ludovic Orban, dacă îl mai țin mușchii să reziste, după atâtea demiteri săvârșite de Parlament sau altcineva, cu care președintele s-ar putea înțelege mai bine. Este de observat că deja Klaus Iohannis i-a dat lui Orban un ghiont legat de traseismul pe care președintele PNL l-a generat.

După ce moțiunea de cenzură reușește, Ciolacu poate sta liniștit. Îl doare în cot de ceea ce se întâmplă cu PSD de acum încolo. Desigur, va încerca să atenueze unda de șoc pe care tot el a provocat-o. Pentru că, în absența dezbaterilor interne, partidul se poate frânge. Dar, oricum, Ciolacu rămâne cu partea cea mai consistentă. Și încă și mai mult îl doare în cot de ceea ce se întâmplă în țară. Cu pandemia. Cu criza economică. Cu școala. Cu așa-zisa „Românie educată". Dacă va fi guvern de uniune națională sau guvern de tehnocrați, își va plasa oamenii la vârful administrației publice centrale. Și de acolo va dirija lucruri. Dacă Iohannis îl menține pe Orban doi și jumătate în funcție, va bombăni prefăcându-se că mitraliază și va putea câștiga puncte electorale. Dacă însă Iohannis va nominaliza un alt premier, reprezentându-i pe populari, atunci și unul și altul vor ieși în câștig. Partidele care-l susțin pe Iohannis obțin o nouă gură de oxigen în materie de încredere publică, iar Marcel Ciolacu va ridica din umeri și va susține că, din punctul său de vedere, a făcut tot ce s-a putut pentru a salva țara de la dezastru. Și că răspunderea pentru ceea ce urmează îi revine președintelui. Pupat Piața Independenței!

Sorin Rosca Stanescu