• Tweet

Etapa cu adevărat istorică trecută ieri cu bine de UE este marcată de anunțul deschiderii de negocieri cu de aderare cu Ucraina și Moldova precum și acordarea statutului de țară candidată pentru Georgia.

Perspectivă europeană uriașă și confirmată pentru aceste țări și care va însemna încununarea speranțelor lor naționale de a face un pas esențial în direcția opusă Moscovei, asigurându-și accesul la lumea occidentală și, la un orizont mai îndepărtat, perspectiva de a adera și la NATO.

Acestea fiind spuse, bucuria firească este temperată de amănunte care nu pot fi trecute cu vederea deoarece semnalează probleme rămase nerezolvate, dezacorduri profunde și cu valoare strategică ce s-ar putea să constituie tot atâtea obstacole în viitorul imediat și pe toată perioada negocierilor.

Prima problemă, cu adevărat fundamentală, una a cărei valoare de tip negativ a fost demonstrată din nou în cursul negocierilor de ieri de la Summit-ul de la Bruxelles, o reprezintă constrângerea absolută a votului în unanimitate. Ieri, spre exemplu, pentru a se putea ajunge la rezultatul de care vorbeam, știind că premierul Ungariei promisese solemn să folosească dreptul de veto în cazul Ucrainei, Cancelarul german Scholz ia- propus acestuia, în plină ședință, să nu mai ia parte la lucrări. Orban s-a confirmat și a ieșit din sală și de-abia atunci cei 26 rămași au putut vota în unanimitate. Astfel, pentru prima oară în istoria UE, începerea negocierilor cu o țară candidată este validată fără respectarea unanimității care, moralmente și corect politic, ar fi fost necesară și firească.

La finalul lucrărilor, Orban și-a menținut poziția, spunând că hotărârea colegilor săi europeni „reprezintă o decizie proastă". Dar umbla pe culoare și se povestea pe diferite telefoane, mai mult sau mai puțin în șoaptă și de surse care doreau să-și mențină anonimatul, că povestea asta nu era decât la început.

Și așa a și fost azi când Viktor Orban a anunțat că și-a folosit dreptul de veto la adoptarea unei noi linii de susținere financiară pentru Ucraina, acel pachet suplimentar de 55 de miliarde Euro de care v-am vorbit în relatarea de ieri: „Veto la fonduri suplimentare pentru Ucraina, veto la revizuirea bugetului multianual european, vom reveni la anul asupra chestiunii, după negocieri apropriate...Poziția Ungariei este clară: Ucraina nu este pregătită pentru începerea negocierilor pentru aderarea la UE. În aceste circumstanțe, decizia de a începe negocierilor este absolut lipsită de sens, irațională și incorectă".

Deocamdată, în condițiile în care linia financiară de ajutor suplimentar solicitată de Biden este în continuare blocată de legislativul american (Congresul a plecat în vacanță, doar Senatul mai încearcă să mai facă ultime propuneri de compromis), Ucraina rămâne fără o certitudine privind viitorul imediat și posibilitatea de alimentare a nevoilor armatei, din ce în ce mai urgente în fața unei ofensive rusești care continuă în permanență pe toate fronturile.

Dar nu este nu numai atât. Desigur, cum am spus, a fost luată decizia politică privind Ucraina și R.Moldova.

După decizia politică, începând din martie, Statele Membre vor trebui să viteze, iarăși pe baza principiului unanimității, asupra cadrului de negocieri propus d Comisia Europeană, apoi va trebui convocată Conferința interguvernamentală. Deciziile astea sunt extrem de sensibile și complicate, mai ales că Ungaria va prelua din vara viitoare președinția rotativă a Consiliului. Poziție din care va face, cel puțin agenda reuniunilor și stabili prioritățile, conducând negocierile.

Toate astea înseamnă o posibilitate de blocaj în perspectivă, parțial sau complet? Nu cred, puterea de presiune a UE este mult prea mare, dar Orban joacă acum o carte interesantă pentru multe țări din moment ce susține că ar trebui să existe un acord pentru banii destinați Ucrainei, dar cu condiția ca țara sa să nu aibă de plătit nimic suplimentar și ca asta să nu afecteze nici bugetul european. În consecință, spune el, trebuie lăsată Ungariei sau oricărui Stat Membru opțiunea de participare la un asemenea fond. Chestiunea a devenit într-atât de urgentă încât, în ianuarie nanul viitor, va fi convocat un Summit extraordinar pentru a discuta situația și nu va fi ușor căci doar câteva țări s-au angajat deja, necondiționat, să participe la un asemenea fond.

Deci, în final, despre ce vorbim sau la ce ar trebui să ne referim în prim rând? La bani sau la principiile fondatoare ale edificiului european care trebuie să se adapteze pentru a putea susține în continuare procesul extinderii, așa cum ne doream cu toți ca reparație istorică esențială atunci când România visa la integrarea în Europa? Este nevoie, vedeți impasul de acum, de o schimbare de fond în ceea înseamnă sistemul luării deciziilor în Europa, reducând posibilitatea apariției unor situații în care toată lumea să cadă pradă șantajului practicat în numele izolaționismului și neîncrederii în viitorul comun.

Ce poziție susține România în perspectiva reuniunii pe bani mulți pentru Ucraina de la începutul lunii viitoare și apoi în conferința inter-guvernamentală care ar putea indica începutul renegocieri Tratatelor? Poate, dacă nu ar fi mare supărare, sugerez să fie consultat Parlamentul asupra acestei viitoare decizii europene care ar putea să fie un precedent de invocat și an alte situații. Spun asta cu gândul la faptul că, pentru prima oară în istorie, UE se află în situația de a chema alături țări în care are loc un război deschis de mare intensitate ca în Ucraina, sau găzduiesc războaie înghețate montate cu grijă și întreținute de ani mulți de Rusia, ca în R.Moldova sau Georgia. Oare Statele Membre din UE vor găsi puterea să găsească o soluție pentru care trebuie unitate și forță de lideri mondiali?

Cristian Unteanu