În apărarea lui Klaus Iohannis

• Tweet

O importantă instituție autonomă a statului român și-a încălcat statutul și a intervenit în plină campanie electorală printr-o decizie politică, ce îl favorizează pe Klaus Iohannis. Este vorba de Consiliul Națonal pentru Combaterea Discriminării. Acuzația pe care o aduc este gravă. Mi-o asum integral. Iar în cele ce urmează voi face și demonstrația că așa stau lucrurile. Cu o întârziere înadins planificată și bine ticluită, reprezentanții unui post de televiziune, analiști și istorici sunt condamnați la grămadă pentru vina de a fi dezvăluit și comentat adevăruri istorice de necontestat, care îl incriminează pe Klaus Iohannis.

Concret, în urma unei dezbateri organizate în studiourile România TV, Andreea Crețulescu, Radu Golban, Bogdan Ficeac, Albion Marinescu și Ovidiu Zara au fost reclamați la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instituție care, conform statutului, ar trebui să fie autonomă. Reclamația a fost făcută în numele Forumului Democrat al Germanilor din România. Fiecare dintre cei menționați a primit în final aceeași sancțiune. O amendă de 2.000 de lei. Se presupune, prin urmare, că poartă aceeași vină. Dar care este vina? Ne-o spune motivarea acestei sentințe făcută cu o întârziere plină de tâlc, la zece luni de la judecarea presupuselor fapte. Deci în aceste zile. Când ne aflăm în plină campanie electorală prezidențială. Persoana apărată este unul dintre principalii competitori. Klaus Iohannis. În comentariile lor, junaliștii și analiștii au făcut referiri la o decizie controversată a judecătoriei din Sibiu din anul 2007. Prin respectiva decizie, a fost dat un răspuns pozitiv la o solicitare a Forumului Democrat al Germanilor din România condus la acea dată de Klaus Iohannis. Care între altele era și primar al Municipiului Sibiu. Conform acestei decizii, Forumul Democrat al Germanilor din Româna a fost declarat succesorul în drepturi al unei organizații naziste. Grupul Etnic German. Care funcționase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și care dobândise o avere uriașă, constituită în special din imobile. Prin Tratatul de Pace și prin Convenția de Armistițiu, această organizație a fost declarată fascistă, de tip criminal, ceea ce a impus autorităților de la București scoaterea ei în afara legii prin dizolvare și confiscarea averii. Faptul s-a produs printr-un decret semnat în mod constituțional de Regele Mihai I al României. Acestea sunt fapte istorice. Documentate oficial. Asupra cărora nu ar trebui să planeze niciun semn de întrebare. Dar tot documete oficiale și fapte istorice sunt și cele la care mă voi referi în continuare.

Forumul Democrat al Germanilor din România condus de Klaus Iohannis, nu a solicitat întâmplător să-i fie recunoscută succesiunea în drepturi față de o organizație criminală. Nu și-ar fi asumat nimeni acest risc, dacă în contrapartidă nu ar fi existat bunuri în valoare de miliarde de euro, răspândite în toată România, în special sub forma unor imobile, licee, școli, spitale, muzee ș.a.m.d., care numai pe această cale ar fi putut intra în posesia FDGR. O organizație aparent civică, care dacă mai numără vreo 30.000 de membri și care, prin statut și prin activitatea ei din ultimii ani, s-a implicat cât se poate de oficial în politică, având filiale în întreaga Românie și participând la alegeri. De altfel, în această calitate, Klaus Iohannis a devenit primar al Municipiului Sibiu.

Un alt fapt ținând de istoria recentă și pe care nimeni nu-l poate contesta și nici nu l-a constestat vreodată, este că puternicul cancelar al Germaniei, doamna Angela Merkel a intervenit de cel puțin două ori în disputa legată de această succesiune. O dată în 2011, când s-a aflat în România și când a insistat ca sentința Judecătoriei Sibiu să fie pusă în operă în sensul restituirii către FDGR și alte comunități germane a bunurilor confiscate în trecut de statul român, motiv pentru care Guvernul României a și semnat un protocol în acest sens cu FDGR. A doua oară, mai recent, când s-a aflat din nou în România, cancelarul Angela Merkel a făcut o declarație explozivă, în care pentru a doua oară a intervenit în viața politică a unui stat independent. Ea i-a amenințat pur și simplu cu represalii din partea autorităților de la Berlin pe toți cei care critică FDGR. Numai că singurele critici aduse FDGR se referă la preluarea patrimoniui care cândva a aparținut organizației naziste.

Un alt adevăr și el istoric, și el de necontestat, este că Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a formulat o cerere de revizuire a hotărârii instanței de judecată care stabilise succesiunea. Iar această cerere a fost respinsă ca fiind tardivă.

Și, în fine, trebuie consemnat și faptul că retrocedările s-au făcut. Iar statul român a fost deposedat de bunuri cu o valoare inestimabilă, cum ar fi de pildă Palatul și Muzeul Brukenthal, care în trecut a aparținut pur și simplu orașului Sibiu, în urma actului de donație făcut de faimosul baron cu același nume.

Cei prezenți în studioul România TV în urmă cu un an nu au făcut altceva decât să-și exprime opiniile, unele de tip jurnalistic, altele de tip analitic, altele de tip istoric asupra faptelor mai sus expuse. Doi dintre aceștia, Radu Golban și Ovidiu Zara nici măcar nu se aflau în studio, ci au comentat telefonic. În paranteză fie spus, Radu Golban este cetățean german și, conform legilor germane, este de naționalitate germană. Cum ar fi putut el să discrimineze etnia din care face parte?

Sunt de reținut câteva informații, dincolo de cea legată de momentul ales de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a-i pedepsi pe jurnaliști, analiști și istorici pentru o vină pe care nu o au. Din conținutul sentinței reiese că toți se fac vinovați de aceeași faptă și în aceeași măsură. Ca și când ar fi vorbit în cor. Ori în realitate așa ceva nu s-a întâmplat. Fiecare dintre ei a abordat subiectul dintr-o altă perspectivă. Și atunci cum de sunt sancționați fiecare în același fel? Să nu fi auzit această autoritate autonomă de individualizarea pedepselor?

Un alt fapt semnificativ și care și el întărește supoziția că asistăm de fapt la o decizie politică, de fapt la un act de discriminare săvârșit chiar de instituția care trebuie să combată acest fenomen, este acela că faptele expuse mai sus au fost relatate și argumentate în România de un număr foarte mare de jurnlaitști și analiști, precum și de numeroși oameni politici, fără ca în cazul acestora să se fi pus vreodată problema unui act de discriminare care ar putea fi sancționat. Printre ei, cu titlu de exemplu, mă număr și eu. Am publicat zeci de comentarii pe această temă. Și m-am exprimat de nenumărate ori în studiourile tuturor televiziunilor la care am avut acces. Și nu am fost sancționat de către nimeni. Dintre nenumăratele exemple de acest fel mă mai opresc și la domnul Adrian Severin, un specialist de primă mărime în politică externă, dar și în drept internațional. Chiar în urmă cu o săpămână, acesta a publicat un comentariu exploziv după multe alte intervenții de-a lungul acestui deceniu. În acest comentariu, domnul Adrian Severin afirmă că până acum a crezut că domnul Klaus Iohannis s-a luptat doar din lăcomie și că singurul scop al solicitării unei sentințe judecătorești de succesiune este legat de dorința accesului la retrocedări. Iar acum domnia sa crede că realitate este alta. Și anume că domnul Klaus Iohannis chiar se crede succesor al unei organizații naziste.

De ce niciun alt analist, istoric sau jurnlaist, cu excepția celor care în urmă cu un an s-au aflat într-un studio al României TV, nu a fost cercetat de Consiliul Național pentru Combatrea Discriminării și nu a fost sancționat? Cred că răspunsul la această întrebare merită toți banii. Pentru că sunt foarte mulți oameni în această situație. Iar CNCD a vrut să dea doar câteva exemple. Și să treacă la execuții sumare înaintea campaniei electorale. Pentru a le închide tuturor gura. Și pentru a restricționa libertatea televiziunilor de a dezbate acest caz absolut revoltător.

Și o ultimă observație. Eu unul nu aduc nicio acuzație autorităților statului român, cu excepția CNCD, Primăriei din Sibiu și judecătoriei din aceeași localitate care a stabilit succesiunea. Din acel moment al actului de justiție, Guvernul nu mai avea încotro. Și a retrocedat în draci. În schimb, îl rog cu toată fermitatea pe ministrul Finanțelor, domnul Eugen Teodorovici să facă imediat demersurile necesare pentru ca românii să afle dintr-o sursă oficială dimensiunea grozăviei.

Sorin Rosca Stanescu