Mici dezamăgiri în fața bibliotecii

• Tweet

Thamus a fost un faraon mitic al Egiptului de Sus și apare în dialogul lui Platon, Phaidros. Potrivit poveștii spuse de Socrate în acel dialog, regele Thamus a primit de la zeul Thoth cunoștințele scrisului, dar a decis să nu le folosească în exces, deoarece a considerat că acest lucru va afecta capacitatea de a-și exprima învăţăturile pe scară largă.

Nu l-am citit pe Platon, dată fiind calitatea mea, deja exprimată și asumată, cea de mediocru, dar mediocritatea mi-a permis să citesc despre aceste dialoguri, descrise mai simplu, așa cât să le înțeleg chiar și eu.

Am mai aflat, tot dintr-o carte de popularizare a filosofiei, că a existat un filosof grec, despre care se spune că și-ar fi scos ochii ca să poată concentra mai bine în actul gândirii profunde.

Un șmecheraș din cei care se ocupă cu prostirea oamenilor, pe nume Fred Barnard a scos pe gaura gurii fraza care face deliciului oricărui așa-ziși jurnaliști (la fel de mediocri ca și mine), de televiziune:" O imagine face cât o mie de cuvinte".

Singurul adevăr al acestei inepții este acela că da, cu o imagine, poți prosti lejer: fiindcă acele ființe vii și jucăușe, cuvintele, nu sunt la îndemâna oricui, pe când imaginea este. Orice imbecil nativ, sau devenit, poate "emite" cu un simplu telefon imagini. Imaginile, după filosofica maximă din recuzita filosofiei sceleratului Băsescu, cea care stipulează că "iarna nu-i ca vara", nu au nevoie, așa cum au cuvintele, de capacitatea emitentului de a le stăpâni la perfecție și a le îmbina. Asta ține de nivelul de cultură al "lucrătorului" cu cuvinte și expresii. Imaginile pot fi "emise, cum am spus, și de un agramat cu un telefon în mână...

Oricât ar fi de înjurat și de urât, Cristian Tudor Popescu le spune uneori bine, chiar dacă prea puțini recunosc asta: "O imagine - scrie undeva acesta -, chiar dacă nu conține nici un element trucat, poate să inducă în eroare cât se poate de eficient prin simpla alegere a cadrului decupat de ecran. În imagine se văd niște bătrâni care râd, par bine dispuși, nu se știe de ce, iar în afara cadrului rămân mizeria, sărăcia din jur și directoarea azilului care se împiedică fugind de polițiști. Dedesubt se poate scrie : Am întâlnit bătrâni fericiți„.

Amintiți-vă aceleași și aceleași imagini pe care le puteți vedea aproape în fiecare seară la tv. Mulțumită internetului, mulți dintre invitații la diverse talk-show-uri "intră" în direct în emisiune, prin conexiune skype, stând comod, acasă la ei.

În nouă din aceste situații, invitații aleg să se așeze în fața unor rafturi de bibliotecă. Se sugerează astfel că între cărți trăiesc, acolo este mediul lor. Iar faptul că pentru o oră apar la tv, ei sunt, de fapt, furați mediului lor zilnic. Adică lumii cărților, din care sunt smulși. Privitorul va gândi că tot ceeace spun aceștia este perfect valalabil și adevărat, fiindcă fiecare frază a lor este produsul imensei culturi pe care aceștia au acumulat-o din acest mediu.

Privitorului atent, nu-i poate scăpa, însă, modul de aranjare a cărților. Cotor la cotor, într-o ordine perfectă, semn că biblioteca aceea nu e folosită și are doar rol decorativ.

Avocații care apar mai nou din ce în ce mai mult la tv de acasă, nu uită ca în spatele lor să apară o togă și o mantie cu insigna "LEX" - de avocat, steagul României alături de cel al Uniunii Europene și un dulap în care sunt strivuite frumos zeci de dosare și câteva cărți groase de drept. În cuvinte, asta ar însemna că vorbește la tv un avocat de succes, cu multe procese, aliniat practicilor europene moderne, cu dese prezențe în fața instanțelor de judecată...

În cazul generalilor pensionari, care lasă să se vadă în spatele lor neapărat un tricolor și niște hărți pe un colț al bibliotecii, împănată cu cărți groase, de strategie militară, neapărat în engleză, sugerează patriotismul, experiența în Nato, dar și o bună cultură în domeniu a vorbitorului.

Tragedia se întâmplă când acești distinși "analiști" se află pe scaune, în studio, și au nevoie de cuvinte, fraze și idei de transmis. Fără imaginile cu biblioteci din spate, toți, de la "analiști" până la generali în rezervă, sunt, în general, o dezamăgire.

Octavian Hoandră