Mecanismul debarcării lui Ludovic Orban

• Tweet

Piruetele liderului liberal se apropie de sfârșit. Cel mai interesat de debarcarea lui rapidă se arată a fi președintele Klaus Iohannis. În caz contrar, știe că nu va mai avea Guvernul său. Ci un Guvern al altora. În această operațiune dificilă, Klaus Iohannis are doi aliați importanți. Primul aliat este dispozitivul anti-Orban din interiorul PNL. Al cărui vârf de lance este Rareș Bogdan. Al doilea aliat este în cealaltă extremă a spectrului politic. Partidul Social Democrat. Cu vârf de lance Marcel Ciolacu.

De mai mult timp, în baza unor analize politice, dar și a unor informații privilegiate, am prognozat faptul că Guvernul Orban doi și jumătate, creat absolut conjunctural, va fi de scurtă durată. Un fel de provizorat. O trambulină pentru ceea ce președintele Klaus Iohannis proiectează în continuare. O putere mai mare. Aproape absolută. O creștere exponențială a rolului de președinte jucător pe care și l-a proiectat. Între timp, situația politică s-a schimbat. Până la un punct, pandemia și chiar criza economică l-au ajutat pe Iohannis să joace rolul pe care și l-a propus. Apoi acrobația sa a devenit bizară. A continuat să-l intrepreteze pe președintele jucător, dar cu din ce în ce mai puțin aplomb. Pentru că dacă ești președinte jucător, răspunzi și de rezultatul jocului. Iar rezultatul jocului e din ce în ce mai nesatisfăcător.

Din acest motiv, Iohannis trebuie să caute un țap ispășitor. Cel mai potrivit personaj pentru a juca acest rol este Ludovic Orban. Pentru că el conduce Executivul. Iar Executivul e paratrăsnetul obligatoriu într-o asemenea situație. În plus, prin uriașele greșeli făcute în managementul gestionării statului, Ludovic Orban îi oferă președintelui toate argumentele în acest sens. Pe de altă parte, în PNL s-a creat o masă critică anti-Orban.

Zilele lui Ludovic Orban sunt numărate, pentru că orice întârziere afectează imaginea președintelui. Și prejudiciază atât de grav Partidul Național Liberal, încât ar putea constitui un impediment major în ceea ce privește rămânerea la putere a acestui partid. Despre care trebuie să știe toată lumea că este un partid prezidențial. În niciun caz un partid al unui lider.

Dar cum poate fi debarcat în timp util, până la alegerile parlamentare și poate chiar până la alegerile locale Ludovic Orban? Indiferent câtă opoziție internă există în PNL și indiferent cât de puternic este alimentată de către președinte această opoziție internă, nu partidul este cel care îl poate scoate de la Palatul Victoria pe Ludovic Orban. Teoretic, nici măcar dacă toți parlamentarii PNL ar susține o moțiune de cenzură împotriva acestuia, după modelul automoțiunii inventate de PSD împotriva Guvernului Grindeanu, liberalii nu-l pot debarca pe Orban fără introducerea în joc a unui actor major. Care este PSD. Fără voturile PSD, nu se poate întâmpla nimic Și este evident că e mai igienic ca inițiatorul debarcării lui Orban să fie PSD. Nu Iohannis. Nu PNL.

Prin urmare, în mecanica acestei previzibile debarcări, președintele Klaus Iohannis este silit să se bazeze pe cooperarea lui Marcel Ciolacu. Acesta abia așteaptă. La rândul său, Ciolacu se confruntă cu o importantă opoziție internă. Cel mai important argument al acestei opoziții interne și care de altfel a prins în masa de activiști și în electoratul propriu este că Marcel Ciolacu este colaboraționist. Cu alte cuvinte, în mod netransparent, acesta este în conivență cu președintele Klaus Iohannis, căruia îi permite o marjă de mișcare extraconstituțională, făcându-i practic jocurile politice. Pentru Marcel Ciolacu, dorința președintelui de a-l debarca rapid pe Ludovic Orban este mană cerească. În felul acesta, interimarul de la PSD are posibilitatea să-și contrazică contestatarii din interior. Și să le demonstreze că este intransigent. Și că ezitările de până acum nu au fost rezultatul unor traiectorii de dronă, a unor comenzi din exterior, la care a fost silit să răspundă, ci al unor calcule politice sofisticate. Ciolacu va putea afirma că n-a făcut altceva decât să aștepte momentul oportun. Care, iată, sosește. În plus, de această dată, pentru a nu mai putea fi învinuit de defetism, v-a face și o propunere de candidat de premeier în numele partidului. Informațiile pe surse îl indică în acest sens pe Sorin Grindeanu. Un fost lider PSD, restras temporar din activitatea politică, pentru a îndeplini o misiune administrativă. Odată declanșat acest mecanism, Marcel Ciolacu se poate spăla pe mâini.

La rândul său, președintele devine liber să propună ce premier dorește. Pentru că pe sub masa de șah politic, în mod netransparent, s-a asigurat de cooperarea în acest sens a lui Marcel Ciolacu. Cine va fi acel premier?

Din ce în ce mai insistent, este lansat pe piața zvonurilor numele lui Rareș Bogdan. Este adevărat că acesta a devenit practic liderul informal al PNL, în ideea în care Ludovic Orban ar urma să fie debarcat de la Palatul Victoria. Din analiza mea însă reiese că acest proiect, plasat sub forma unor zvonuri insistente, este doar o perdea de fum. Rareș Bogdan este păstrat de președinte pe banca de rezerve, pentru un altfel dejoc. Pentru ca, dintr-o mișcare ulterioară, să-l poată elimina pe Ludovic Orban și de la vârful PNL, având drept argument eșecul acestuia repetat în poziția de prim-ministru. În acel moment, Rareș Bogdan, bine încălzit, va fi alesul președintelui pentru poziția de președinte PNL. De altfel, și ierarhic Rareș Bogdan este astfel poziționat. Este în definitiv prim-vicepreședintele partidului. În momentul în care Orban va fi forțat să demisioneze, probabil de o anchetă penală, care se apropie fulgerător de persoana sa sau va fi demis de către partid, în mod automat interimarul va fi Rareș Bogdan.

Dar cine este premierul vizat de Klaus Iohannis? Numele lui l-am mai pronunțat de câteva ori. El se numește Siegfried Mureșan. Acesta este în prezent cel mai apropiat român de nucleul puterii europene. Este cel mai apropiat român de primul cerc al puterii deținute de Germania prin Angela Merkel. Sau de Angela Merkel prin Germania. Este un colaborator apreciat drept ideal de către cancelar. Și automat de marea familie a popularilor europeni, în care Siegfried Mureșan joacă un rol cheie. Fără niciun fel de echivoc, Siegfried Mureșan este mai aproape de interesele Germaniei decât de interesele României. Este candidatul ideal pentru funcția de premier într-un stat perceput la Berlin drept colonie. În același timp, acesta îi poate asigura lui Klaus Iohannis și stabilitate, dar și condițiile necesare pentru ca acesta să poată mima comportamentul unui președinte jucător. În timp ce adevăratul președinte jucător va acționa discret din spate. De la vârful Cancelariei Berlinului.

Acesta este planul. În mod indiscutabil. Și există toate premizele ca planul să fie îndeplinit. Pas cu pas. Doar o răsturnare spectaculoasă a raporturilor de forță din interiorul PSD poate da peste cap acest proiect. De aceea mă aștept ca instituțiile de forță subordonate președintelui să se lovească în perioada imediat următoare cu mult meșteșug, rând pe rând, de toți adversarii lui Marcel Ciolacu. Jocul politic, dacă analizăm cu atențe tabla de șah, devine din ce în ce mai sofisticat. Și, în același timp, mai violent.

Sorin Rosca Stanescu