Mariaj contra naturii

• Tweet

Perspectiva de a nu trece pragul electoral și de a nu mai intra în Parlament la viitoarele alegeri legislative dă fiori reci ALDE și Pro România. Acest rezultat inevitabil nu este de mirare, având în vedere viteza record cu care ambele formațiuni au reușit, fiecare în stilul propriu, să compromită orice urmă de credibilitate în fața electoratului. Cu atât mai mult cu cât vorbim de un electorat de nișă, pretențios, care a dorit o schimbare de profunzime la nivelul reprezentării soluțiilor de stânga și de dreapta de la nivelul agendei populației.

În ciuda revendicărilor ALDE și Pro România de a se distinge de partidele mari din România printr-o mai mare așa-zisă autenticitate ideologică, cât și prin declarata intenție de a oferi o alternativă la clasa politică actuală, cele două partide se întrec acum în argumente care să le justifice (sau să le scuze) relația imorală, parafată cu ocazia Convenției Pro România, nășită discret de membrii marcanți ai PSD, cei împotriva cărora liderii ALDE și Pro România au votat pentru căderea de la guvernare. Aceste relații imposibile nu pot să nu dea de gândit în privința degringoladei și panicii care a cuprins așa-zisa opoziție, opoziție care nu încurajează reformarea, ci replierea de gașcă și compromisul.

Dacă în cazul Pro România, proiect fondat inițial de Daniel Constantin și care se anunța unul succes având în vedere componenta ideologică de centru-dreapta, dorința de a practica o politică #altfel și intenția de a promova oameni noi și competenți în politică, lucrurile s-au destrămat în toamna anului trecutprin venirealui Victor Ponta și prin anihilarea oricărei tendințe de reformare, în cazul ALDE, veșnicul Tăriceanu a reușit să-și pună în cap proprii oameni și să decredibilizeze total orice tip de mesaj care punea în centrul deciziei politice drepturile și libertățile cetățeanului. Această teză nobilă și relevantă pentru societatea românească actulă a devenit, în scurt timp, o lozincă vituperată implicit de un personaj dispus să joace orice carte pentru a mai putea frâna inevitabila dispariție din viața politică. Dezastrul de la europarlamentare a confirmat însă irelevanța ireversibilă în care acum se scaldă ALDE, iar cei care au tolerat până la un moment dat abuzul din interiorul partidului practicat de la nivelul conducerii se văd nevoiți să caute o soluții salvatoare la alte partide sau să critice neputincioși de pe margine practicile domnului Tăriceanu. Astfel, lideri marcanți ai ALDE și chiar apropiații (!!!) lui Tăricenu (Teodor Meleșcanu, Grațiela Gavrilescu, Cristi David, Cătălin Harnagea și, mai nou, Andrei Gerea) și-au exprimat în numeroase ocazii nemulțumirea față de tacticile și caracterul liderului ALDE. Deși Tăriceanu afirmă că Ludovic Orban contribuie sau își dorește dispariția ALDE, în fapt, acțiunile fără scrupul practicate încă din prima zi în care acesta a ajuns la guvernare după alegerile din 2016 sunt cele care au dus, în mod treptat dar sigur, la dispariția ALDE de pe scena politică. Un exemplu recent de oportunism este paradoxala și imposibila propunere de colaborare înaintată cu ocazia Convenției Pro România celor pe care chiar Tăriceanu i-a dat afară în 2017.

Pro România, la rândul său, pare că nu poate stopa disoluția ideologică și de credibilitate în care se află, venirea lui Victor Ponta aducând cu sine un traseu riscant pentru o formațiune redefinită drept una de stânga. După scorul obținut la europarlamentare, datorat în mare parte mesajului inițial al partidului, Pro România a renunțat să-și mai afirme o identitate proprie și a ales să-și definească existența exclusiv prin raportarea în contrast față de PSD, partid pe care astăzi îl curtează (...). Mai mult, asocierea cu ALDE ridică semne serioase de întrebare cu privire la orientarea ideologică a Pro România. Astfel, nu doar că identitatea Pro România se va dizolva încet dar sigur într-un PSD nereformat, dar, alături de ALDE, cele trei partide riscă, în prag de alegeri, să dea naștere unei grupări de stand-up comedy politic fără precedent, dominată de ambuteiaj ideologic și de justificări vizând „intereseul național".

Deși inițial ALDE și Pro România au avut un început promițător, fiind poziționate ca partide de centru, centru-dreapta, liderii de astăzi au confiscat și au compromis orice urmă de credibilitate și de potențială construcție a unei altenative reale la modul de a face politică în România. În cazul lui Tăriceanu, singurul scop al ALDE a devenit menținerea la putere, iar oportunismul singura cheie de supraviețuire a unui partid declarat liberal, în care au fost practicate abuzuri fără precedent la adresa celor care au contribuit în mod esențial la construcția partidului.

La fel, Pro România, inițial pornit de la ideea unui proiect conceput pentru o politică #altfel, a devenit astăzi o simplă anexă a PSD, a unui PSD nereformat, ai cărui lideri au fost dați jos de la guvernare de voturile oamenilor lui Victor Ponta și care acceptă acum, cu vizibilă antipatie, compromisurile lui Marcel Ciolacu.

În situația actuală, este greu de crezut că pragul electoral va mai fi atins de ALDE și Pro România, chiar și cu prețul uriaș al unor alianțe toxice, care nici nu erau de conceput în perioadele de formare ale celor două partide. Mai grav, aceștia riscă, alături de PSD, să formeze un monolit asupra căruia electoratul își va exprima în continuare dezaprobarea, așa cum deja s-a întâmplat în mod mai mult decât vizibil cu ocazia alegerilor parlamentare și prezidențiale.

Laurențiu Botin