Majorările de mărunțiș

• Tweet

S-a săvârșit. Numărătoarea inversă s-a încheiat. După ce mai mulți miniștri ai muncii, patru-cinci, au făcut în ultimii ani nenumărate tumbe la televizor, lansând promisiuni dintre cele mai generoase, iată că acum, în fine, milioanele de pensionari din România primesc depeșele mult așteptate de la casa de pensii. Și, pe măsură ce trec orele și primind primele reacții, constatăm cu stupoare că un uriaș proiect pe care și l-au asumat rând pe rând mai multe guverne este pe cale de a eșua. Dacă nu care cumva a eșuat de-a dreptul. Astfel, a apărut din popor conceptul de „majorările de mărunțiș".

Ce se întâmplă? Pensionarii primesc așa-zisele decizii de recalculare. În decizii, funcționarii de la Ministerul Muncii și mai ales cei de la casele de pensii au scris ce și cum. Pentru moment, eu unul, și probabil nu sunt singurul, am rămas mască auzind cum suntem anunțați de funcționarii guvernamentali că vor exista chiar și majorări de 100%. Minunat! Dar până una alta, nimeni nu ne-a oferit niciun exemplu în acest sens.

Pe măsură ce trec orele, iar reporterii de la toate televiziunile îi interoghează pe pensionari, observăm că reacțiile acoperă o paletă extrem de largă dar toate fără excepție sunt negative. Vedem consternare, dezamăgire, disperare și, în final, dispreț și ură împotriva partidelor politice aflate la putere, care susțin pensionarii, cel puțin în reacțiile de până acum, i-au dezamăgit profund. Să fie oare toate televiziunile pornite împotriva guvernului? Să nu rețină oare niciun reporter și nicio cameră opinii de satisfacție ale unor pensionari? Sau într-adevăr un proiect de mare magnitudine care ne-a fost prezentat ani de zile și care a creat un uriaș orizont de așteptare a eșuat? Și cum să eșueze un asemenea proiect, care vizează milioane de cetățeni, tocmai în pragul alegerilor parlamentare și prezidențiale?

Coșul minim de consum, conform normelor europene, aplicat în România, înseamnă că fiecare persoană trebuie să dispună, pentru a supraviețui, de 4000 de lei lunar. Lei curați. Neimpozitați. Iar ceea ce aflăm acum din reacțiile care curg valuri valuri, este că cei mai mulți dintre pensionari cu așa-zisele „majorări de mărunțiș" nu depășesc 2500 de lei. Cum să supraviețuiască în aceste condiții acești oameni? Cum să nu fie ei dezamăgiți?

Decidenții politici afirmă că este posibil ca o serie întreagă de dosare de pensii să nu fi fost complete pentru că vârstnicii nu au prezentat întreaga documentație necesară. O serie întreagă de acte lipsesc din dosarele de pensii. Asta este foarte adevărat. Dar la fel de adevărat este că procurarea lor, pentru cei mai mulți vârstnici, ar fi necesitat deplasări pe distanțe lungi de la locul de domiciliu pâna în locul în care sunt arhivate documentele respective. Și în plus, plata, uneori de mii de lei, către societățile care le-au arhivat, pentru a primi de la acestea informațiile necesare. Ceea ce milioane de seniori nu au putut face. A existat un moment - am crezut, de inflexiune - în care premierul Marcel Ciolacu a manifestat empatie și a reacționat, arătându-se uimit că există o asemenea problemă.

Eram convins, dar m-am înșelat amarnic, că într-una dintre zilele următoare, o hotărâre de guvern avea să reglementeze această situație prin plata contravalorii actelor necesare din rezerva de stat. Acest lucru nu s-a întâmplat. Și ce urmează? Aud acum, tot pe diverse canale de televiziune, că seniorii, cei care vor fi nemulțumiți de așa-zisa recalculare, probabil milioane la număr, ar putea să solicite caselor de pensii o recalculare. O recalculare a recalculării. Ceea ce presupune angajarea unui număr suplimentar de persoane la respectivele case de pensii - ceea ce s-a și decis - și în al doilea rând, acoperirea unor costuri chiar de către petiționari. Cu alte cuvinte, după ce că nu beneficiază de coșul minim de consum, un pensionar va fi obligat să plătească o taxă pentru recalcularea recalculării. Iar dacă în continuare nu primește satisfacție, singura soluție este să facă o acțiune în instanță. Care îl va costa alți bani. Și alte și alte drumuri. Iar instanțele, la rândul lor, s-ar putea să se trezească copleșite de procese.

Așadar, sunt silit să trag o concluzie parțială. Până când voi reveni asupra acestui subiect, după ce în zilele următoare toate comunicările caselor de pensii vor fi făcute, mă grăbesc să constat, cu convingerea că nu fac nicio greșeală, că tot acest proiect uriaș cu care oamenii de la putere se bat cu cărămida în piept a eșuat.

Sorin Rosca Stanescu