Mai e mult până departe

• Tweet

Strategii de la Washington au ajuns la concluzia, pe care o lansează drept un scenariu sigur, că Rusia urmărește instalarea la vârful politicii ucrainene a unui regim marionetă. Asta nu se poate întâmpla decât în cazul în care Kievul capitulează, eventualele trupe de ocupație nu întâmpină nicio rezistență, iar Zelensky, împreună cu echipa sa, o ia la sănătoasa. Sunt întrunite sau vor fi întrunite aceste premize?

Ceea ce se știa din capul locului era faptul că, din punctul de vedere al aviației de vânătoare și de bombardament, al rachetelor balistice, al rachetelor de orice fel, al forței maritime, al numărului și performanței blindatelor și al tehnicii de luptă electronică, Federația Rusă dispune de forțe copleșitoare în raport cu cele ale armatei ucrainene. Numai că rareori un război poate fi câștigat de la distanță. Un război se câștigă în urma unui contact direct și a unor victorii succesive ale trupelor terestre. Din această perspectivă, Rusia a reușit să mobilizeze, conform estimărilor, între 150.000 și 170.000 de militari, pe care-i poate desfășura astăzi și în zilele următoare pe teren, în timp ce efectivele ucrainene se ridică la peste 300.000 de combatanți, Guvernul fiind în măsură să mobilizeze rapid, dintre rezerviștii chemați sub arme, încă 800.000.

Din motivul invocat mai sus, am precizat într-o analiză anterioară și precizez acum din nou că Rusia nu câștigă decât în măsura în care mizează pe un bluf și transformă un război, care poate fi de durată și de uzură, într-un război fulger. Ceea ce nu se poate întâmpla decât în eventualitatea în care Guvernul de la Kiev și cetățenii ucraineni sunt descurajați și dispuși să se predea fără a se angaja într-o luptă dusă cu curaj și dârzenie. Nu sunt semne că se va întâmpla acest lucru. Zelensky este încurajat să lupte de către toate statele NATO, știe că va fi alimentat în continuare cu bani, cu tehnică de luptă și cu mijloace de supraviețuire, iar ministrul Apărării de la Kiev a amenințat și continuă să amenințe utilizând sloganul „Bun venit în iad!", că ucrainenii se vor bate până la ultimul om. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă pur și simplu război de gherilă urbană, declanșat chiar din primul moment în care trupele combatante ale Federației Ruse vor pătrunde în marile localități. Desigur, dincolo de Donbas, unde războiul lui Zelensky, susținut de NATO, pare pierdut dinainte să fi fost început.

Toate confruntările armate moderne de la sfârșitul secolului trecut și din acest secol au demonstrat că o victorie finală nu poate fi obținută decât la sol. Aerian și naval nimeni nu poate învinge fără ca, în final, să ocupe toate clădirile semnificative ale administrației publice centrale. Iar statistic, agresorii nu pot învinge formațiile de gherilă urbană, decât cu condiția să existe o atitudine non-combat. Ucrainenii nu dau deloc semne că ar fi dispuși să se predea. În consecință, indiferent câtă tehnică de luptă desfășoară, Vladimir Putin intră cu capul înainte în ceea ce ministrul Apărării din Ucraina denumea iad.

Astăzi este, psihologic vorbind, ziua decisivă. Dacă până la capătul acestei zile, trupele de desant și de comando ale Federației Ruse nu invadează marile orașe începând cu Kievul și dacă rezultatul acestei lovituri nu va însemna o capitulare, ei bine, în această situație, Putin a pierdut acest război. Nu se alege cu nimic în plus față de ce avea anterior. Adică o parte din Donbasul rusofon, care și fără declanșarea acestui conflict se declarase autonom și colabora pe față cu Moscova. Iar la capitolul piederi, ei bine, acestea sunt uriașe. Încă nici nu au fost evaluate la dimensiunile lor reale. Chiar dacă și în aceste zile gazul rusesc continuă să curgă spre Europa de Vest, această situație nu va dura. Gazprom a pierdut doar în două zile zeci de miliarde de euro, iar prăbușirea se accelerează, antrenând și prăbușirea rublei și a întregului sistem bancar, într-un stat în care, indiferent de sentimentele de tip naționalist sau imperialist care-i animă pe cetățeni, toată lumea înțelege sau intuiește că Putin s-a angajat într-un război pe care-l pierde. Va juca cu mult mai puține cărți în mână decât avea în urmă cu două-trei zile, atunci când vor începe tratativele pentru un armistițiu între Federația Rusă și NATO, într-un război care desigur nu este dus decât teoretic pe masa strategilor din ambele tabere.

Sorin Rosca Stanescu