Mă dă peste cap noul suflu al Securității!

• Tweet

Doamne! Cât de tămâiat a fost și mai este Eduard Hellvig, pentru discursul său adresat studenților clujeni! Pe bună dreptate. De ani de zile nu am mai auzit un liberal plasat într-o funcție înaltă, care să vorbească, fără să i se încleșteze dinții, despre patriotism, despre națiunea și spiritualitatea românilor. S-a întâmplat să o facă chiar directorul SRI. Interesant. Dar dacă acest semnal nu este fals, dacă Eduard Hellvig nu a interpretat o piesă de teatru caragielesc, atunci, iată, sunt câteva lucruri încă de neexplicat. Mari enigme.

Mă voi referi în ceea ce urmează la un singur exemplu. Zilele trecute, deci după discursul patriotic sau patriotard al lui Eduard Hellvig, a ieșit la iveală o dezvăluire grea. Cum că doi domni din noua generație de oameni rupți cu totul și cu totul de fosta Securitate, generație la care făcea referire șeful SRI, au o dublă calitate. Lucrează atât la CNSAS, cât și în calitate de cadre didactice la Academia SRI, unde le predau lecții despre cultura de securitate ofițerilor serviciului secret și ofițerilor din armată. Ei se numesc Mădălin Hodor și Mihai Demetriade. Conform datelor de pe actele lor de identitate, fac parte fix din generația „detașată", la care s-a referit Eduard Hellvig, atunci când a vorbit despre noul spirit care îi animă pe lucrătorii SRI.

În calitate de membri CNSAS, de istorici, care fac acolo cercetare, pentru a devoala opiniei publice crimele regimului comunist în general și ale Securității în special, cei doi joacă rolul unor profesioniști imparțiali, obiectivi, care nu fac altceva decât să scormonească prin sutele de kilometri de dosare al fostei Securități și să ne înfățișeze în mod obiectiv fațete ale realităților din acele vremuri. Realități care au schimonosit, au schingiuit, au terorizat România și au semănat decenii la rând frica în oasele românilor. Cineva trebuie să o facă și pe asta și, iată, cei doi au intrat în tranșeele CNSAS, pentru a săpa din ce în ce mai adânc.

Mădălin Hodor, care altfel era un ilustru necunoscut pentru o bună parte a cetățenilor României, s-a remarcat în calitate de cercetător CNSAS, descoperind că ororile de la Pitești, ororile cumplitului experiment făcut asupra românilor, care au fost obligați în lagăr să se tortureze unii pe alții, nu au fost nicidecum opera regimului stalinist și cu atât mai puțin opera Securității. În viziunea lui Hodor, victimele erau de fapt ființe decăzute, depravate, niște infractori notorii, gata să săvârșească cele mai abominabile fapte pentru - cum s-a exprimat istoricul - un blid de mâncare. Dintr-un condei, a prezentat dintr-o dată o față cu totul nouă a medaliei. Și a absolvit Securitatea de toate crimele pe care le-a generat la Pitești. Într-un stat democratic, Hodor ar fi imediat dat în judecată de urmașii victimelor de la Pitești și ar trebui să le plătească despăgubiri uriașe, la concurs cu CNSAS, care doar s-a delimitat de el, dar nu l-a dat afară.

În paralel, Mădălin Hodor și Mihai Demetriade traversează zilnic strada, făcând naveta între o instituție prin definiție neutră sub aspectul raportării la Securitate și la serviciile secrete, obiectivă, dedicată științei adevărului istoric, și o altă instituție, SRI, noua Securitate, condusă în prezent de Eduard Hellvig, ruptă, cum spune domnia sa, de fosta Securitate, alcătuită în cea mai mare parte din oameni modești, muncitori și buni specialiști, animați de sentimente patriotice și de dorința de a sluji pur și simplu țara. Atâta doar că SRI, chiar dacă ar fi așa cum îl definește Eduard Hellvig, în caz că acesta nu confundă dorințele sale cu realitate, este totuși o instituție menită să apere statul așa cum e el.

Protejându-l de dușmanii interni și externi, dintre care unii pot fi spioni, alții teroriști și, cei mai mulți, pur și simplu români care nu prea înțeleg de ce mai avem nevoie de cea mai multă securitate din Europa pe cap de locuitor. Inevitabil, în momentul în care trec strada, cei doi cercetători în istorie își schimbă sacoul și pălăria. În principiu, la CNSAS apără un anumit tip de interese, iar la SRI altele. Ce se întâmplă când interesele se bat cap în cap? S-a văzut. Demonstrația a fost făcută chiar de Mădălin Hodor. Acesta sacrifică lejer adevărul istoric, pentru a salva, atenție, nici măcar imaginea actualei Securități, ci imaginea Securității staliniste. De aici până la abjecțiile din discursul și scrierile publice al celor doi la adresa unor personalități ale României, care mai îndrăznesc să apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului, nu mai este decât un pas. Iar pasul a fost făcut.

Nu pot să spun cu certitudine dacă există vreo incompatibilitate legală între statutele celor doi, de cercetători CNSAS și profesori ai securiștilor. Dar, cu certitudine, există o incompatibilitate morală. Pe care sunt cu totul și cu totul uimit că Eduard Hellvig nu a remarcat-o. Astfel încât Mădălin Hodor și Mihai Demetriade sunt plătiți lunar din două părți, în ciuda faptului că cele două părți se bat cap în cap.

Sorin Roșca Stănescu