Ludovic Orban este pe cai mari

• Tweet

Pentru prima dată, din lunga serie de încercări ale lui Ludovic Orban de a deveni președinte PNL, acesta are șanse reale de a-și atinge obiectivul. Se fac, în PNL, diferite manevre pentru a-l bloca. Și pentru a plasa în fruntea partidului persoane de încredere pentru Klaus Iohannis, cum ar fi Cătălin Predoiu sau Cristian Bușoi.

Dar un detaliu schimbă fundamental raporturile de forțe de la congres. Numărul foarte mare de delegați. Acest număr foarte mare lucrează în favoarea lui Ludovic Orban. Alegerile, în PNL, ca de altfel în orice alt partid politic, se fac cel mai adesea prin aranjamente de culise. Foarte rar se întâmplă ca opțiunea reală a membrilor partidului să coincidă cu rezultatul. Jocurile de culise în PNL înseamnă, pe scurt, punerea în mișcare a cooperativelor. Ce sunt cooperativele? În jurul unor personaje puternice, care preferă de fiecare dată să rămână într-un plan secund, se construiesc veritabile camarile. Ele sunt alcătuite din președinții organizațiilor județene.

Tocmai de aceea, în prealabil, lupta pentru câștigarea conducerii acestor organizații a fost crâncenă și au existat, în mod efectiv, câțiva oameni puternici care au reușit să determine opțiunile membrilor de partid pentru unul sau altul dintre preferații acestora. Acești oameni puternici, care au format cooperative mai mici sau mai mari, au fost Ilie Bolojan, Cristian Bușoi - acesta obținând o uriașă victorie prin câștigarea Bucureștiului -, Raluca Turcan și, într-o oarecare măsură, Cătălin Predoiu.

Acest război al câștigării filialelor locale a fost pierdut de către Ludovic Orban. Teoretic, el urma să fie scos definitiv din joc. Iar bătălia urma să fie dată între Predoiu și Bușoi. Și unul și altul fiind atât preferații unor cooperative, pentru că ar fi putut fi relativ ușor manevrați, în viitor, în avantajul unor grupuri de interese, cât și de către Klaus Iohannis, convins de docilitatea lor. O răsturnare de situație s-a produs, însă, atunci când a fost luată decizia participării la congres a unui număr incontrolabil de mare de persoane. Câteva sute de persoane ar fi putut fi atent monitorizate de către șefii de cooperative, iar voturile lor ar fi putut fi dinainte numărate. Și, cum spuneam, din această luptă, urma ca Ludovic Orban să fie finalmente eliminat, dacă nu care cumva acesta ar fi putut fi convins să se retragă înaintea votului final, promovându-l pe unul sau altul dintre preferații Cotroceniului în schimbul funcției de prim-vicepreședinte.

Cu mii de participanți la congres, se pare că această manevră nu mai este posibilă. Explicația constă în faptul că Ludovic Orban a pornit această bătălie ca un autentic lider politic, începând de la talpa țării. El a bătut pe rând județele, localitate cu localitate, consolidandu-și, în rândul membrilor obișnuiți, dar și al activiștilor mai mărunți, prestigiul și intenția de vot. Și asta în timp ce oamenii Cotroceniului s-au bătut exclusiv pentru sprijinul eșaloanelor superioare.
Este prea târziu pentru ca lucrurile să mai fie întoarse din drum. Ludovic Orban va trece peste oponenții săi ca o locomotivă, susținut de delegații necooperativizați care vor fi prezenți la congresul PNL.

Cât îl privește pe președintele Klaus Iohannis, acesta va rămâne cu buza umflată. Adică fără un vehicul electoral în 2019. Și asta în ciuda asigurărilor pe care i le-a dat personal Ludovic Orban înainte de a se înscrie în competiția electorală. Orice i se poate reproșa lui Ludovic Orban de către adversarii săi, mai puțin însă că nu ar fi liberal sau că ar fi vreun jucător prost pe tabla de șah politică. Ca liberal pursânge, el a înțeles cu siguranță că domnul Klaus Iohannis este un outsider.

Că nu face parte în realitate, în ciudă angajamentelor luate, din această tabără. În al doilea rând, prestația sa la Cotroceni a fost suficient de slabă pentru ca, în viitoarea cursă electorală, el să fie altceva decât un cal mort. Pe mâna căruia PNL nu ar avea decât de pierdut. În fine, în al treilea rând, spre deosebire de competitorii săi, Ludovic Orban va fi imposibil de manevrat într-o direcție numită, astăzi, eufemistic, unificarea dreptei și care nu poate fi altfel tradusă decât prin reconfiscarea liberalilor, de astă dată de către PMP și USR.

Sorin Rosca Stanescu