La mulţi ani, români oriunde v-aţi afla!

• Tweet

1 decembrie ar trebui să fie zi bucurie, de sărbătoare pentru toţi românii pentru că astăzi sărbătorin 98 de ani de la Marea Unire din 1918. Dar, niciodată după 1990, nu a fost atâta scandal şi vrajbă ca anul acesta. Băgători de seamă, politicieni, analişti politici, habarnişti şi o armatâ de neaveniţii şi-au dat zile întregi cu părerea la televizor, pe ziare sau pe internet despre cine este invitat şi cine nu la recepţia de la Palatul Cotroceni dată de preşedintele Klaus Iohannis sau despre cine trebuie să asiste sau nu la parada militară de la Arcul de Triumf.

A fost un spectacol penibil şi de prost gust. O ţigăneală totală. Cei care au făcut Marea Unirea din 1918 şi care au participat la Adunarea Naţională de la Alba Iulia se răsucesc în mormânt. Artizanilor acestui circ mediatic de doi bani, fie că se numesc Iohannis, Firea, Băsescu, Gorghiu sau Tăriceanu, au demonstrat că n-au niciuna dram de respect faţă istoria României şi nici faţă de cei care înfăptuit Marea Unirea de la 1918. Jenant! Penibil! Grotesc! Ziua Naţională a României a fost, între 1866-1947, ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991, articolul 12, alineatul 2.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezolutiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Sublinirea istoricului Florin Constantiniu despre importanța uriaşă a aceastei zile este extrem de sugestivă şi ar trebui să le crape obrazul de ruşine politicienilor care au transformat în circ această sărbătoare unică a României. Dar şoriciul lor e mai gros decât talpa bocancului militar. "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit", a subliniat Florin Constantiniu. Dar românii nu ar trebui să uite niciodată vorbele lui Nicolae Iorga:"Unirea este singura stare politică ce poate să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aşteaptă atât de mult". Astfel, ajungem la ceea ce a spus Socrates: "Iar dacă lipseşte unirea, nici statul nu poate fi bine cârmuit, nici casa bine gospodărită". Trist, dar adevărat! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români oriunde v-aţi afla!

Ion Teleanu