Klaus Iohannis, încă o ratare spectaculoasă

• Tweet

Președintele s-a întâlnit cu diplomații români. La Cotroceni. A făcut o analiză profundă, complexă și corectă a contextului internațional extrem de complicat, mai ales în ceea ce privește regiunea în epicentrul căreia se găsește România. A sesizat, punct cu punct, zonele de pericol. A enumerat focarele care periclitează, în mod grav, echilibrul și pacea în regiune. Dar atâta tot. Ce a uitat președintele? A uitat să vină cu soluții.

Dacă e să utilizăm sintagmă "pas cu pas", atunci am putea spune că, după aproape doi ani de la câștigarea mandatului, primul pas în materie de strategie de apărare a fost făcut. În sensul că, la cel mai înalt nivel, respectiv cel prezidențial, contextul extrem de complicat în care se mișcă România, mai ales în raport cu vecinătatea apropiată, a fost perceput, înțeles și evaluat în mod corect. Din această perspectivă, discursul președintelui ținut în fața diplomaților români demonstrează fie că el însuși a reușit să evalueze corect situația, fie că și-a însușit o evaluare făcută de specialiștii în politică externă care l-au ajutat să își redacteze textul pe care l-a citit. Nu este însă suficient. Deloc.

Între primul și al doilea pas se cască o prăpastie. Un hău. Învăluit în halou. Pe care domnul Klaus Iohannis a încercat să îl umple dându-le diplomaților indicații utile, dar care nu prezintă un interes major și general. Care ar trebui să fie al doilea pas? Al doilea pas la care mă așteptam după evaluarea situației complicate din lume și a problemelor extrem de complexe din regiune era să aud, să auzim cu toții, care este strategia României. Cum răspundem concret provocărilor la Marea Neagră? Cum răspundem corect provocărilor lansate dinspre Tiraspol? Cum răspundem corect provocărilor Moscovei? Care este planul nostru legat de situația din Ucraina care, treptat, scapă de sub orice control?

Care este poziția României în raport cu eșuarea tratativelor privind acordul economic dintre Europa și Statele Unite? Cum va încerca România să își consolideze relațiile cu vecinii, care în ultimii ani s-au fragilizat, ca să utilizez un eufemism? Ce va întreprinde România pentru a fi, în fine, primită în spațiul Schengen care ne este refuzat, împotriva oricărei logici, de cinci ani? Cum își apără România și cum își urmărește obiectivele pe termen mediu și lung privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană și accelerarea parcursului ei european? Cum își apără România suveranitatea în raport cu multinaționalele sau chiar cu imixtiunile în treburile noastre interne ale unor ambasadori?

Ce planuri concrete au fost elaborate și care este etapizarea pentru fiecare dintre aceste obiective care nu au fost încă enunțate sau poate nici nu sunt concepute de o administrație prezidențială care nu mai e deloc nouă? Am așteptat un răspuns. Dar nu l-am primit. Așa că nu știm dacă pasul doi este în față, este în lateral sau în spate. Din această perspectivă, președintele Klaus Iohannis a mai ratat o dată.

Sorin Rosca Stanescu