Klaus Iohannis declanșează marea emoție colectivă

• Tweet

Președintele Klaus Iohannis a afirmat, și pe bună dreptate, că, pentru a câștiga alegerile, este nevoie de o emoție colectivă. A făcut, de bună seamă, referire la propria experiență din 2014, când imposibilitatea exercitării dreptului la vot de către românii din străinătate a avut drept efect, pe calea emoției colective propagate în țară, trecerea masivă de partea lui a unui electorat altfel inert. Cum, necum, iată că o mare emoție colectivă se declanșează, acum, în România.

Punctul zero a fost decizia președintelui Klaus Iohannis de a aplica criteriile de integritate ale PNL asupra modului de desfășurare a sărbătorii naționale de la 1 decembrie. Să vedem ce poate urma. Ofensa adusă pe această cale principalilor opozanți politici ai președintelui Klaus Iohannis, dintre care unii sunt lideri de partide, alții înalți demnitari ai statului sau și una și alta, se propagă, cum este și firesc, în masa de susținători politici ai acestora. Susținători ai PSD, ai ALDE, ai PRU. Aceștia se revoltă și protestează. Pentru moment, această parte a României se află într-o fierbere tăcută.

Reacția se poate transforma însă în furie. Așa cum am semnalat într-o analiză precedentă, scânteia care să provoace reacția în lanț ar putea fi Gabriela Firea. Primarul general al Capitalei. Personalitatea politică cea mai bine cotată de către cetățeni. A două persoană în stat, după Klaus Iohannis, ca număr de voturi primite. Și ceea ce este cu adevărat semnificativ, fără ca în cazul ei să poată fi aplicat, în sens negativ, vreunul dintre criteriile de integritate cu care operează președintele sau PNL. Nici Gabriela Firea nu a fost invitată la cele două părți ale sărbătorii naționale oficiale care urmează să se desfășoare la Arcul de Triumf și la Palatul Cotroceni.

Am crezut și am afirmat acest lucru deja de mai multe ori că avem de-a face cu o gafă uriașă de care se face vinovat protocolul de la Cotroceni, gafă însușită însă de președintele Klaus Iohannis. M-am răzgândit. Noile informații care îmi parvin demonstrează că asistăm la o succesiune de acțiuni politice deliberate și care au drept scop declanșarea unei mari emoții colective care urmează să fie direcționată în defavoarea stângii și în favoarea dreptei. Cum anume?

În statele cu o democrație eșuată sau semi-eșuată, transformate în poligon de încercări pentru democrațiile consolidate, "sistemul" menține corupția la un nivel extrem de ridicat și, în același timp, mimează în mod continuu lupta necruțătoare împotriva acestui fenomen. Când menții corupția la nivel ridicat, este firesc să ai o populație din ce în ce mai exasperată de corupție și din ce în ce mai interesată și motivată să scape de acest flagel care o menține în sărăcie. Populația devine astfel o masă de manevră a "sistemului" care, în numele luptei anticorupție, câștigă permanent simpatizanți și voturi, transformând în masă de manevră o parte semnificativă a populației.

Astăzi, Klaus Iohannis este fie parte a "sistemului", fie prizonier al acestuia. Este puțin important pentru demonstrația pe care o fac acum. Esențial e că acționează în același sens. Miza PNL și a lui Klaus Iohannis în aceste alegeri nu este atât persoană unui prezumtiv premier, Dacian Cioloș, care are o singură calitate, și anume că, în percepția publică, nu trece drept corupt, cât demonstrația că singura șansă de mântuire a României este aplicarea până la capăt a criteriilor de integritate stabilite de PNL.

Despre criteriile de integritate, în sensul cel mai larg al cuvântului, este vorba în scandalul declanșat pe marginea sărbătorii natioanle de la 1 decembrie. În mod deliberat, președintele Klaus Iohannis a aplicat cu brutalitate, în exces, criteriile de integritate concepute pentru clasa politică și pentru lupta politică asupra participării sau neparticipării la evenimentele de 1 decembrie. Și pentru ca situația să fie și mai evidentă, a extins asemenea criterii și asupra unor persoane, cum este primarul general al Capitalei, a cărei lipsă de integritate este prezumata doar prin faptul că este membru PSD și susține acest partid. Emoția colectivă declanșată astfel se acumulează pe zi ce trece. Și ea va fi, în mod inevitabil, canalizată într-o formă de protest împotriva lui Klaus Iohannis la care vor participa simpatizanții celeilalte părți.

România a fost ruptă în două. Nu numai la figurat, ci și la propriu. Ce vom vedea la Arcul de Triumf? Un grup oficial, strâns în jurul președintelui Klaus Iohannis, precum și un grup neoficial, alcătuit din numeroși oficiali, într-o altă parte a Arcului de Triumf, concentrați în jurul primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, care este de presupus se va înveli în drapelul național. Este inevitabil ca simpatizanții stângii să nu reacționeze în mod ostil în raport cu cealaltă Românie, personificata de Klaus Iohannis, aflat în prim-planul evenimentului. Aceasta este însă emoția colectivă la care se așteaptă președintele? Nicidecum!

Este doar declanșatorul. Cu cât simpatizanții PSD, ALDE, ai primarului general al Capitalei, ai PRU vor reacționa mai dur, manifestându-și dezaprobarea față de eliminarea lor de la ceremoniile oficiale, cu atât va fi mai posibilă declanșarea unei contrareacții a celeilalte părți a cetățenilor României, care acceptă și aplaudă criteriile de integritate adopatate, proclamte și aplicate de care președintele Klaus Iohannis. Abia în felul acesta se va declanșa marea emoție colectivă pe care mizează acesta. Dacă așa stau lucrurile, atunci ziua de 1 decembrie, cu prețul declanșării unui mic război româno-român, a ruperii României în două cu câteva zile înaintea unui important scrutin electoral, va marca și transformarea definitivă a președintelui spectator în președinte jucător. Un jucător cu "sistemul", dacă nu subordonat, în orice caz aflat de partea lui.

Încă un argument pentru susținerea acestui scenariu este că, procedând astfel, președintele Klaus Iohannis se transformă într-o țintă, mizând pe popularitatea sa, încă la cote ridicate, și asumându-și fățiș și chiar curajos declanșarea unei mari emoții colective, presupusă a se afla sub controlul său. Încă o dată, marota luptei împotriva unei corupții pe care nimeni nu are intenția să o diminueze vreodată ar putea funcționa.

Sorin Rosca Stanescu