Je suis America!

• Tweet

Povestea ultimelor zile ale lui Donald Trump la Casa Albă nu va fi niciodată scrisă. Cei care dețin datele necesare, cei care au devenit, prin ironia sorții, slujitorii ultimi ai celui care a prăbușit Statele Unite la nivel de trib și a relegat-o în epocă medievală, deci tocmai aceia care ar putea dezvălui ultimile momente de președinte ale Marelui Blond vor tăcea. Căci istoria nu îi va ierta niciodată pentru că au permis grozăvia de la sfârșit. Mai mult, cei care vor dori să scrie, nu se vor ridica literar la nivelul dramei prin care SUA au trecut numai acum zile.

Cronicarul sigur va presupune că nici o librărie prezidențială nu va avea numele lui Trump. Doar ciumații sociali sau miliardarii declasați vor încerca să finanțeze librăria unde un singur ego va exista, un singur nume va fi auzit și acela trebuind sa fie păzit cu armate întregi, în fiecare minut de furia celor care vor dori să o ardă până la temelie. Istoria ultimelor zile ale administrației Trump a pulverizat orice formă de decență post prezidențială de care s-ar fi bucurat cel transferat din puterea globală pentru a deveni cetățean de rând. Nimeni și nimic nu îl va mai salva de oprobiul public, de permanenta amintire a loviturii pe care a pregătit-o, a încurajat-o, a permis-o.

Ocuparea Capitolului de către trumpiștii cei mai viscerali, cei mai plin de ură sau cei mai oropsiți de lipsa inteligenței reprezinta exact finalul pe care nici un cronicar nu ar dori să îl scrie. Datorită unui președinte fără compas, care a mințit, care a manipulat, care a găsit linia directă spre cele mai abjecte sentimente umane și cele mai primitive impulsuri, SUA au intrat în rândul nedorit al națiunilor care își atacă instituțiile fondatoare și fundamentale. SUA au devenit pentru cinci ore lumea de după gard, lumea aceea pe care noi o urmăream la CNN, comentând ironic. Acum lumea aceea s-a revărsat, ca un val de mizerie putridă, în chiar mijlocul unui moment simbolic al puterii americane. Căci nevolnicii au atacat exact atunci când, parcurgând sacral, conform oricărei înscăunări, aleșii națiunii americane oficiau, republican dar respectând cutuma imperială, întronizarea noului conducător. Nimic din gestica lumii de pe colina capitolină americană nu este întâmplătoare. Istoria imperial americană are un astfel de moment, de întronare, sacru și la fel de mistic ca orice așezare de coroană regală pe fruntea unui nou rege. Prin acel moment este restabilită legătura cu destinul, cu divinul, cu cosmosul, trecând din trecut prin prezent și asigurând viitorul.

Este moment nu numai al transferului legitim de putere, dar este legătura tinerei națiunii americane cu cele mai vechi, vii și magnifice mituri civilizaționale ale umanității. Căci cine nu a citit a patra scrisoare a lui Washington către soția sa, nu va ști niciodată că exact acest moment, cel al citirii, în sesiunea comună a Congresului american a scrisorilor patent de certificare a electorilor, a fost desenat de un creștin profund cum a fost George Washingon spre a înlocui misterul încoronării. În republică nu exista regi, dar momentul încoronării s-a păstrat cu sfințenie și discreție. Acela este este momentul când, în format republican, un rege ales prin vot, este încoronat.

Este momentul cel mai aproape de catedrală, de misitica făuritoare de civilizatie și tocmai acela este momentul ales de analfabetul Trump și votanții săi ca să îl atace. Acolo și în acel moment, Trump și trumpiștii săi au rupt sacrul, au demitizat civilizația americană, au adus-o în noroiul cleios al primitivismului. Căci fiți fără îndoială, cine l-a urmat în acele ore pe Trump a distrus narativul fondator al orașului strălucitor de pe deal. A distrus măreția americană tocmai prin egalizarea cu mediocritatea celorlalte națiuni pierite sub asaltul barbarilor. America nu mai este visul, este doar gloata adunată de un corupt, fără morală și de clanul său pentru a distruge legătura dintre ea și divinitatea în care crede. Acesta este adevărul despre umilința pe care a impus-o Trump măreței Americii.

Uzurpatorul escortat de o legiune de entuziaști cu șepci roșii au atacat nu numai istoria și destinul american, dar au aruncat în derizoriu succesiunea puterii supreme de la Casa Albă. Joe Buiden și-a câștigat, drept și pe deplin, destinul de a deveni președinte al SUA. Nimic și nimeni nu a putut demonstra contrariul. Numai exaltații, de tipul Giulianni, batrân dospit și pervers mincinos, mai puteau crede în fantasmele coșmarești ale unui Trump învins. Prostituate, drogați, schilodiți emoționali sau simplii săraci cu duhul au fost aduși la ședințe de acuzare publică, unde în numele democrației tocmai democrația au distrus. Mao și Stalin nu ar fi fost mai fericiți să vadă asemenea discipoli reușiți și asemenea bezmetici adulând un Trump șocat că nu a mai putut cîștiga, că pentru prima data în decenii, excrocheria lui nu a mai prins. La momentul atacului final organizat de clanul Trump și pus în aplicare de numai albi, cu biblii false în mână, cu simboluri sângerii ale războiului civil și cu mințile înfirbântate de falsul sădit, SUA nu au mai rezistat și s-au clătinat. De peste patru ani acest Trump și clanul său corupt atacă permanent republica americană. Astfel că, din lumea sa plină de demoni, Trump și-a trimis șepcile roșii la Capitol (ironia istoriei face trupele britanice care au ocupat Washington dând foc Casei Albe să fie imbrăcate tot în tunici roșii), declarând sfârșitul sesiunii comune a Congresului și investindu-se, ad aeternum, cu violetul imperial. America atunci, ar fi trebuit să cadă sub lovitura albă, macho, heterosexuală, misogină și perfect analfabetă a acestui messia fals.

În timp ce republica se clatină la propriu, baricadat în Biroul Oval, un blond cu ochii înroșiți de sânge aștepta în poziție erectilă să fie adus de poporul revoluționar pentru a primii coroana. Visul oricărui tiran este să fie adulat de popor. Trump nu a dezmințit o clipă aceasta definiție clinică a tiraniei și formelor sale patologice. Trump s-a incadrat perfect și imuabil între literele patologiei. Alături de el, se încadrează oricine l-a susținut în nebunia sa și a promovat teoriile sale.

Dar cum orice tiran este și laș, acesta după ce și-a îndeplinit misiunea de a distruge republica, a preferat confortul seraiului său și liniștea tastaturii iPhone, tweetând în mod direct disprețul față de vicepreședintele Pence, care nu avea nici un fel de autoritate constituțională să se opună certificării lui Joe Biden. Atunci când a devenit clar că lovitura de stat trumpistă se transformă în ședințe foto prelungite pe marmura capitolină, cu bărboși îmbrăcați militărește, unul chiar aratând ca celebrul Chewbacca în chiloți, a ieșit și el cu un video, aruncând sub autobuz tocmai pe cei care ocupaseră centrul democrației pentru ca el să vină și sa izbândească în lupta cea mare. Dar minue, acțiunea de dispersare a mulțimii a revenit presupusului ineficient Mike Pence, care și-a asumat, temporar, dar cu o bucurie evidentă, mandatul de supraviețuitor desemnat al republicii americane.

Este dificil de spus exact când a devenit clar că președintele Trump nu mai controla nici destinul său și nici pe cel al republicii. Cronicarii însă vor identifica exact ora și ziua când a început dizolvarea prin putrefacție a președinției lui. S-a declanșat odată cu vopsea de păr care curgea in valuri, ca lacrimi de oțet, pe obrajii ostoiți de ură ai decrepitului Giulianni și în secunda când infam-celebra Sidney Powell a justificat eșecul electoral al lui Trump datorită intervenției de dincolo de mormânt a lui Hugo Chavez. În acel moment a devenit clar că Trump devenise simplul animal de companie al unei coterie de circari. Aceste creaturi ciudate - fakirii și eunucii curții sale decadente - în frunte cu un Kushner provenit din insalubrele aparamente de închiriat ale tatalui său și spoit cu puțină culoare pentru a deveni cioclul solemn al palestinienilor, sau alături de Ivanka cea care dorea să se bage în vorbă cu serioasele doamne ale unei Europe îngrozite de tăticul pe care îl promova, toți acești mutanți au crescut în menajeria personală trumpiană tocmai pentru că ofereau soluții care nu necesitau inteligență sau efort din partea lui Donald Trump. Toți i-au oferit poțiuni și cercuri magice, totem din fier ruginit, prin intermediul cărora puteau descoperi zeul barbar care trebuia implorat să îl întroneze din nou la adresa din 1600 Pennsylvania Avenue. Încredințându-și destinul politic unor exaltați patriotarzi și fanarioți de tipul generalului Flynn și al altor sicofanți, Trump a sigilat decăderea republicii și a scris epitaful administrației sale.

În săptămânile care au urmat alegerilor din 3 Noiembrie, Donald Trump se va retrage într-o lume a nebuloaselor și a resentimentelor sanguinare, în care nu numai că fusese reales, ci direct uns ca ales al lui Dumnezeu. O lume a nebuniei mythopoeice, la care au aderat, spre uimirea multora, exact ca în perioada nazistă, mase imense de oameni. Astfel întărită patologia, toată opoziția rațională a dispărut. În fața ochilor lui se ridicau fortificațiile a căror construcție a prezis-o de mult, aritmetica marelui miliardar anunța prosperitatea de neegalat a cetățenilor care pupau urmele pașilor săi, armatele invizibile și statul paralel/deep state se vor fi retras deja în fața strălucirii alegerii sale și a steagului roș-naționalist, sangeriu al unei Americii care vindea oricui și orice iar dacă nu găsea pe planeta Pământ dădea cu sancțiunile în extratereștrii rău platnici. În lumea sa personală, doar prin lumina de la iPhone legată cu realitate, înțelepții și filosofii tuturor națiunilor se minunau de geniul său, Kim al Coreei de Nord plângea de bucurie că a fost lasat să respire același aer cu el, iar China ridica ode de mulțumire pentru că a primit dreptul să supraviețuiască. Nu ar fi existat zile în calendar pentru câte declamații religioase de toate culorile ar fi făcut din el un sfânt. Aproape că ajunsese să organizeze ierarhia zeilor din Olimp, mai să îl dea jos pe Zeus însuși, ascuns și el de frică între sânii unei muritoare cadâne, când un ursuz, fără umor vicepreședinte Pence nu l-a luat în seama. Pence nu a anulat certificarea rezultatelor alegerilor din lumea reală. Ultimile lui săptămâni de președinte s-au transformat într-o trăire fantastică, departe de pandemia și sărăcia care îi măcina țara. Republica poate să dispară. Imperiul sunt eu!.

La primele ore ale dimineții de joi, după ce trumpiștii plecau mai rău decît veniseră, mai săraci,mai analfabeți și mai vânați de către FBI ți orice polițist local, Donald Trump a fost denunțat de către o lume întreagă. În acea dimineață singurul ambasador trumpist de serviciu din ambasada SUA de la București, alături de primitorul de șapcă roșie maoistă de la Cotroceni, ăia doi care au lăsat România fără bugete multianuale pentru că niște generali doritori de legiuni de onoare americane au cumpărat până și mesele de tablă scoase la topit de către US Army, deveneau istorie. Dar, din nefericire măreția Americii noastre, a oamenilor reali, fusese deja distrusă de Trump și trumpiști. Napoleon a făcut un imperiu personal călcând peste cadavrele națiunilor europene, împărțind continentul între membrii familiei sale. A murit pe o blestemata de insula pierdută în furtuni.

Trump a incercat să distrugă o republică, pentru a deveni împărat. Amarnică lecție pentru toți trumpiștii de ocazie de la noi. Măreția unei țări nu se ridică cu rachete Patriot și nici cu tinichele puse pe pieptul unor generali fără destin național. Măreția Americii a fost făcută din munca și sacrificiile supreme oferite ofrandă de către generatii întregi. Identic, la fel a fost create și măreția României. După 20 Ianuarie asta trebuie spus Americii și ambasadorilor ei că România s-a născut, la fel ca și SUA, măreață și demnă. Și că avem nevoie de democrația onestă americană, nu de șepcile ei roșii. Avem nevoie să fim tratați egal, nu ca simplii cumpărători de muniție expirată.

H.D. Hartmann