Ion Cristoiu: Rolul serviciilor secrete în istoria lumii de azi

• Tweet

Şi dacă imaginea săpată de mass-media în conştiinţa lumii e falsă? Şi dacă aşa s-a dorit de către unii? Răspunsurile la aceste întrebări sînt tot atîtea argumente că tocmai inimaginabila dezvoltare a presei, Radioul şi Televiziunii a întărit dubla existenţă a evenimentelor.

Evenimentele istoriei universale, chiar şi cele mai intens mediatizate, graţie manualelor şcolare, au o fatală zonă de umbră. După multe dintre ele rămîn numeroase enigme, numeroase întrebări fără răspuns. Astfel s-a întîmplat în toate secolele. Evenimentele aparţinînd secolului XX, şi, mai ales, părţii din urmă a acestuia, adică după al Doilea Război Mondial, ating însă apogeul. Proporţia anterioară nu poate fi pusă la îndoială. Dintr-un eveniment, un sfert se păstra în întuneric. Restul de trei sferturi ajungea în plină lumină.

După Război şi mai ales în ultimii ani proporţia s-a răsturnat. Doar un sfert e acum la suprafaţă. Restul e condamnat întunericului. Din această cauză s-a născut un fenomen tipic: ambiguitatea evenimentelor candidate la intrarea în istorie. Ele au o expresie cunoscută, prin Televiziune şi presă, de întreaga Planetă. Pisarea prin TV şi ziare le dă o evidenţă statornică, formidabilă, pe care nimeni nu îndrăzneşte s-o pună la îndoială.

Ciudăţenia însă vine de-abia acum. Cu cît un eveniment pare a fi, în lumina tare, ca de vară plină, a mass-media, într-un fel, cu atît rămîne el suspect că-n realitate e altfel. Şi de cele mai multe ori, dezvăluiri ulterioare confirmă această bănuială ajunsă deja instinctivă pentru cetăţeanul simplu. Evenimentul a fost astfel decît s-a înfăţişat ochilor şi urechilor noastre. Cam tot ce se întîmplă istoric în lumea de astăzi stă sub acest semn. Reuniuni planetare, întîlniri între şefii de state, atentate, războaie locale, alegeri generale şi prezidenţiale. Toate, vorba poetului, nu sînt ce par a fi.

Dubla realitate a evenimentelor contemporane şi deci implicarea acestor subiecte în istorie s-a acutizat în ultimele decenii datorită mass-media. Cine şi-a asumat misiunea de a ţine la curent Planeta cu ce se întîmplă între bornele sale? Indiscutabil ziarele, Radioul şi Televiziunea. Expresia publică, de suprafaţă, a evenimentelor cade astfel în responsabilitatea jurnaliştilor. Ea ne convinge, de exemplu, că la Bucureşti în decembrie 1989 au tras teroriştii. Lumea telespectatoare s-a dus la culcare cu această credinţă adîncă, înrădăcinată.

Şi dacă imaginea săpată de mass-media în conştiinţa lumii e falsă? Şi dacă aşa s-a dorit de către unii? Răspunsurile la aceste întrebări sînt tot atîtea argumente că tocmai inimaginabila dezvoltare a presei, Radioul şi Televiziunii a întărit dubla existenţă a evenimentelor. Şi prin aceasta rolul serviciilor secrete. De aceea, în paralel cu o istorie a evenimentelor care nu mai e decît o istorie a evenimentelor aşa cum au fost înfăţişate ele de presă, se impune şi o istorie a evenimentelor aşa cum au fost ele în realitate, adică a evenimentelor puse la cale de serviciile secrete.

Ion Cristoiu