Iohannis nu putea aproba și nu poate respinge

• Tweet

Situația e de tip paradoxal. Iohannis nu avea dreptul în 2016 să emită decretul de numire al lui Augustin Lazăr. Pentru că lipsea calificativul din dosar. Care era absolut obligatoriu. Și, doi, pentru că devenise incompatibil. Prin existența în dosar a deciziei Parchetului Alba de a a-i închide cercetarea penală. Iar acum nu are dreptul să refuze solicitarea lui Tudorel Toader. Pentru că, din nou, devine incompatibil. Singura ieșire din cercul vicios este emiterea decretului.

Toată lumea interpretează ca pe un favor dat în condiții ilegale și imorale decretul semnat de președinte în 2016, prin care l-a numit în funcția de procuror general pe Augustin Lazăr. Și este corect așa, atâta timp cât, pe de-o parte, lipsea o piesă esențială prevăzută de lege în respectivul dosar, a cărui legalitate trebuia verificată de președinte și, în plus, apărea un document care îl privea personal. Care poate fi interpretat ca o favoare, care îi fusese făcută cândva lui Iohannis. Și în schimbul căreia trebuia să răspundă cu altă favoare. În mod simetric se întâmplă lucrurile și acum. Acum, ministrul Justiției a efectuat o analiză, a întocmit un raport, a ajuns la concluzia că domnul Augustin Lazăr este culpabil în 20 de situații și a propus revocarea acestuia. Indiferent de verdictul secției de procurori a CSM, care este pur consultativ, președintele Klaus Iohannis nu mai are două soluții morale și legale, ci doar una singură. Tot din cauza incompatibilității.

Dacă Klaus Iohannis, analizând legalitatea solicitării ministrului Justiției, ar ajunge la concluzia că Augustin Lazăr nu trebuie revocat din funcție și respnge solicitarea, atunci oricine poate lua în considerare faptul că, în continuare, îi răspunde procurorului general printr-un favor, întrucât acesta s-a implicat, direct sau indirect, în închiderea unui dosar în care Klaus Iohannis era cercetat penal. Mai degrabă direct decât indirect, chiar dacă apare semnătura unui alt procuror aflat atunci în subordinea lui Lazăr, întrucât altfel ar fi de neînțeles de ce acesta a optat pentru a introduce în dosar respectivul document. Care nici măcar nu atesta vreo victorie profesională. Ci, dimpotrivă, arăta că un dosar fusese clasat. Doar că era dosarul președintelui în funcție. Așa că nu ne rămâne decât să așteptăm să vedem cum va ieși Klaus Iohannis din acest cerc vicios. Dacă va ieși.

Sorin Rosca Stanescu