Ghici cine se suie pe val

• Tweet

Un lucru este foarte clar. Tragedia de la Caracal nu ar fi fost încinsă pînă la incandescență și dezbătută atât de multe zile dacă nu ne-am afla în preajma alegerilor prezidențiale. Și dacă cele două părți ale societății românești nu ar fi ajuns la un asemenea grad de ostilitate. Și, la fel de clar, este că unii jucători politici vor avea de pierdut, iar alții de câștigat. Cei care vor deconta, vor deconta mai mult decât propria culpă, iar cei care vor aduna puncte, vor aduna mai multe decât merită. La capătul acestui proces ne vom trezi, din nou, păcăliți. Exact ca și în urma efectului Colectiv. Dar cine se suie pe val?

Nu aș vrea să fiu acuzat că sunt cinic. Dar trebuie să spun ce cred. Tragedia de la Caracal este o dramă mediatizată în exces iar statul, indiferent cât de neputincios și de labil s-a dovedit, este făcut praf si pulbere mai mult decât trebuie. Dacă statul este arătat cu degetul atunci, pentru a vedea cine e de vină, trebuie în prealabil să spunem cine e și cine nu e statul. Care sunt instituțiile vinovate care reprezintă statul și se află în subordinea Guvernului? Care sunt instituțiile vinovate care reprezintă statul și nu se afla in subordinea Guvernului? După ce răspundem la aceste întrebări, în mod logic, am putea afla cine decontează.

Dar această tragedie nu este dezbătută in termeni logici. Ci cu pasiune, chiar cu ură, umoral. La cald. Sub înalta temperatură a campaniei prezidențiale neoficiale. Și astfel intrăm într-o cu totul altă logică. Ieșind din logica faptelor, pentru a plonja în logica electorală.

Într-o logică electorală, pierd toți cei care nu sunt capabili să gestioneze bine evenimentele care însoțesc pe tot parcursul dezbaterea în cazul crimei de la Caracal și câștigă cei care sunt mai rapizi și mai convingători în a îndrepta dezamăgirea și mânia populației către adversarii lor. Din această perspectivă, din nou putem utiliza o construcție logică și din nou apare o fractură logică. Construcția logică ne spune că sunt avantajați acei participanți la competiția politică pe care cei mai mulți nu-i pot învinovăți într-un mod cât de cât convingător pentru ceea ce s-a dovedit a fi labil și putred în statul român. Dacă ne referim la candidații principali înscriși în cursa prezidențială, singurul în câștig, fară să facă nimic, e Dan Barna. Pentru că nici Dan Barna, nici partidul pe care-l conduce, nu pot fi acuzați că ar fi responsabili de un stat care funcționează alandala. Iohannis poate fi arătat cu ușurință cu degetul. Pentru că avea atribuții precise legate de siguranța națională în calitate de președinte CSAT, atribuții pe care nu și le-a îndeplinit sau și le-a indeplinit defectuos. La fel poate fi acuzată și Viorica Dăncilă, în calitate de premier și de președinte al unui partid care a guvernat de mai multe ori. Cum, de altfel, poate fi culpabilizat si PNL care, prin liberali si pdl-iști, s-a aflat, de asemenea, de multe ori la guvernare. În diferite combinații mai mult sau mai puțin pârâte. Și, la fel de evident, este că poate fi arătat cu degetul și Călin Popescu Tăriceanu ca președinte al unui partid aflat în majoritatea parlamentară, ca președinte al Senatului României, dar și în calitea sa de fost premier. Dacă tot a înnebunit sau a fost înnebunită opinia publică, dacă se stinge deodată lumina și începe tragerea, sângele de pe pereți ar trebui să fie al celor enumerați mai sus.

Numai că și aici poate să intervină o fractură logică. Dacă se stinge lumina și se face beznă și începe tragerea, oricare dintre protagoniști poate fi lovit letal. Inclusiv Dan Barna. Când e beznă, în câmpul de aplicații militare câștigă cine beneficiază de vedere pe timp de noapte. Iar acela este "marele regizor". În România, "marele regizor" este statul subteran. Dar regizorul lucrează după un scenariu. De fiecare dată, la alegerile prezidențiale, scenariul a fost scris afară. Afară, și în statul paralel, este desemnat cel care se va sui pe val.

Sorin Rosca Stanescu