Generalii nu se fac singuri. Dar cum?

• Tweet

Dintr-o singură lovitură, Eduard Hellvig a trecut pe liber nu mai puțin de zece generali. De brigadă. Pentru directorul SRI, dezbaterile din Guvern și din societate privind legea pensiilor au fost o mană cerească. Își poate schimba urgent întreaga echipă de la vârful instituției. Nu a fost nevoie să transpire prea mult pentru a le face brânci. Într-un fel, și-au luat viteză singuri. Pentru că sunt oportuniști. Oare câți din aceștia mai avem?

Figura cea mai strălucitoare din plutonul de generali puși pe liber de către domnul Eduard Hellvig este firește Elena Istode. Zisă Anaconda. Faimoasă întrucât, între altele, s-a ocupat cu recrutarea și manipularea acoperiților din presă. Cu acoperiții din presă nu știm ce se va întmpla. Ei nu pot fi lăsați pur și simplu de izbeliște. Ori rămân, și îi preia altcineva, semn că la SRI se schimbă doar garnitura de conducere nu și apucăturile, sau treptat urmează să dispară fiind cumva retrași la unitate. Va fi dovada că Hellvig cu adevărat schimbă lucrurile în instituție. Și că nu agrează poliția politică. Dar ce se întâmplă cu generalii? Generalii din SRI nu sunt lăsați la vatră decât pentru scurt timp. Traiectoria lor e interesant de urmărit. De văzut dacă se vor întoarce generalii ca personal civil. Pe funcții grase. Plătiți la greu din banii publici. Sume care se vor adăuga pensiilor colosal de mari. Ce se vor duce undeva spre treizeci de mii de lei. Alții nu vor reveni la centrală. Ci în proximitatea ei. Se vor angaja fix în zonele pe care le-au controlat. Doamna Istode zisă Anaconda ar putea de pildă să vină director la Digi TV. Nu de alta dar tot se eliberează acolo funcțiile de șefi, grație DNA.

Românul plătește. Va plăti aceste pensii speciale. Mult și bine. Pentru că generalii de brigadă mai au de trăit o vreme. Sunt încă tineri. Cei din SRI. Cei din MAI. Cei din SIE. Cei din SPP. Cei din STS. Cei din alte instituții de forță ale statului. Adică toți cei care pleacă la pensie conform legii, mai devreme cu 15-20 de ani decât ceilalți muritori. Decât profesorii, medicii, inginerii, ziariștii, etc. Ca să nu mai vorbim de bieții pălmași.

În timp ce bietul popor plătește pensii uriașe, pentru că ele sunt speciale, și pentru că beneficiarii lor sunt și ei speciali, iar mulți dintre ei generali, stau și mă întreb cum s-a ajuns aici. Și ce se poate face. De făcut, nu se poate face nimic Un drept câștigat nu mai poate fi luat înapoi. Dar cum s-a ajuns aici e interesant de aflat.

Este extrem de interesant să aflăm câți generali avem pe cap de locuitor. Dacă nu care cumva am bătut și aici toate recordurile. Așa cum le-am bătut de mult la numărul de lucrători ai serviciilor secrete care, raportat la populație, este cel mai mare din lume. Sau la bugetul acestor instituții. Care și el, raportat la Produsul Intern Brut, este tot cel mai mare din lume. Ca să nu mai vorbim de numărul de interceptări, care în România a doborât toate recordurile mondiale. Americanii, de pildă, sunt învinși de noi la numărul de interceptări de la mare distanță. Dar să ne întoarcem la generali.

Dacă am ști cu exactitate câți generali în viață avem, am face din această informație un indicator al nivelului de trai și de civilizație al României. S-ar putea ca România, din aceasă perspectivă, să fie de Guinness Book.

Generalii nu se fac singuri. Ei se fac de către președinții republicii. Nu știu câți generali a făcut Ion Iliescu. Nu știu, de asemenea, câți sunt opera lui Emil Constantinescu. Dar cel mai grav este că nu știu și nimeni nu știe câți generali a ridicat din popor Traian Băsescu. Există indicii dar nu și probe că acesta, de la distanță, a fabricat cei mai mulți. Este posbil să avem o divizie de generali.
Generalii sunt plătiți pe timpul carierei lor militare cu bani grei. Dar sunt plătiți cu bani grei și după ce trec în rezervă. În noua lor calitate de pensionari dar și de slujbași la stat - legea le permite - acestia trăiesc pe picior mare. Și trăiesc mult. Pentru că ies în rezervă, adică în pensie, extrem de timpuriu. Și asta se întâmplă exceptând armata, care și ea are prea mulți generali, nu în vremuri de război ci în vremuri de pace.

Generalii se fac prin decret. Prezidențial. Ei sunt un fel de decreței ai vremurilor de azi. Pentru a afla câți generali au fost făcuți în ultimii 27 de ani, ar trebui să luăm decretele semnate de cei trei președinți și să le numărăm. Apoi să ne luăm cu mâinile de cap. Desigur apare o necunoscută. Nu prea știm câți generali și-au dat obștescul sfârșit. Nu sunt prea mulți dar numărul contează.

E clar că Traian Băsescu, în cei zece ani în care a fost președinte jucător, a semnat în această calitate, pentru a-și fideliza acel stat, pe care mai târziu l-a numit mafiot, extraordinar de multe decrete, prin care a acordat unor persoane ce-i erau fidele gradul de general. I-a fidelizat pe banii celor care urmau și au și fost controlați de către ex-președinte. La bani și la politică. Și la libertate.

Stau și mă întreb, că de la el am pornit, cum va proceda domnul Eduard Hellvig în continuare Va numi desigur oameni mai tineri în locul celor trecuți pe liber. Rămâne o necunoscută însă, dacă și aceștia vor fi sau nu generali. Dacă nu care cumva vor fi la rândul lor făcuți generali. Dar nu pot fi făcuți decât dacă președintele Klaus Iohannis semnează un decret. Oare cum va arăta noua generație de decreței. Care urmează și ei să fie plătiți din bani publici pentru o viață lungă.

Sorin Rosca Stanescu