Fractura logică

• Tweet

E oficial. Guvernul își asumă răspunderea pe mai multe pachete de legi. Unul dintre acestea vizează Justiția. O asumare de răspundere pe legi ale Justiției este prima mare eroare a Guvernului Orban. Chiar dacă asumarea trece. Și cu atât mai mult dacă nu trece. Respingerea prin vot în Parlament este cât se poate de posibilă. Mai ales după repetiția generală în care opoziția și-a arătat mușchii, cu ocazia moțiunii simple de cenzură împotriva ministrului Finanțelor.

Prima mare victorie electorală a lui Klaus Iohannis în primul său mandat a fost rezultatul referendumului prin care românii au stabilit ca legile Justiției să nu mai fie trecute prin ordonanțe de urgență. De ce? Pentru că cei care au răspuns „da" la referendum au considerat că aceste legi sunt mult prea importante pentru a fi promovate doar de Guvern. Și că sunt necesare dezbateri parlamentare. Care, conform Constituției, presupun în prealabil dezbateri publice. De la acest referendum a trecut puțin timp. Iar memoria colectivă funcționează.

Dar o asumare de răspundere oare ce înseamnă? Înseamnă un procedeu și mai sumar decât o ordonanță de urgență. Și iată de ce. Ordonanța de urgență, mai devreme sau mai târziu, intră la vot în Parlament. Cu această ocazie este supusă unei dezbateri. Și unor amendamente. Dacă există vreo greșeală, dacă în perioada în care a fost aplicată s-a ajuns la concluzia că sunt necesare unele modificări, ele pot fi făcute în paralel. Prin urmare, ordonanța de urgență nu este un act implacabil și ireversibil. Ci o lege care poate suferi corecturi. Sau care pur și simplu poate fi anulată în Parlament.

Nu același lucru se întâmplă cu o asumare de răspundere. Asumarea de răspundere înseamnă un act normativ aterizat în plenul Paramentului și supus fără niciun fel de dezbatere unei procedrui de vot. Dacă asumarea trece, nu mai e nimic de făcut pentru a corecta posibilele erori. Decât eventual o altă asumare. Sau un proiect de lege introdus în procesul parlamentar, care va aștepta mult și bine până când va fi votat.

Prin urmare, cetățenii, atunci când au răspuns la referendum prin „da" întrebării puse de către președintele Klaus Iohannis, au decis ca într-un domeniu atât de important, cum este cel al legilor Justiției, să nu se mai poată opera pe picior. Ci, așa cum de altfel prevede Constituția, în baza unor dezbateri în Parlamentul României. Asumarea de răspundere contravine acestei voințe exprimate de milioane de români.

Dar totuși Ludovic Orban a anunțat ferm, susținut fiind în forță și de președintele Klaus Iohannis, că Guveruul își asumă răspunderea pe un act normativ care vizează funcționarea Justiției. Este o palmă, care nu va fi niciodată uitată. Această decizie demonstrează că tot efortul făcut de cetățeni la referendum pentru a-și exprima voința și toți banii puși la dispoziție de Guvern în acest scop, bani proveniți tot de la cetățeni, au fost inutile. Pentru că ne-am întros de unde am plecat. Și asta se întâmplă și dacă asumarea trece, și dacă asumarea nu trece. Noua putere, alcătuită din binomum președinte-premier este pe cale să săvârșească în următoarele ceva zile prima mare eroare politică. Să scuipe acolo unde a pupat. Și asta ca o consecință a unei grave fracturi logice.

Sorin Rosca Stanescu