Fiartă la foc mic

• Tweet

Împotriva doamnei Laura Codruța Kovesi s-a declanșat, pentru prima dată, o anchetă disciplinară. Pas cu pas, ea este împinsă în afara perimetrului instituțional. Dacă nu este demisie, va fi demitere. Dar cu ce consecințe? Cine va plăti în final pentru declanșarea unei reacții în lanț, care nu mai poate fi oprită?

Este regretabil că doamna Laura Codruța Kovesi nu și-a materializat demisia și că nu a depus-o, atunci când s-a gândit ințial, la Președinția României. Este regretabil pentru întregul sistem, care se inflamează pe măsură ce trece timpul. Să vedem care sunt zonele zgâlțâite și de ce ceea ce se întâmplă în prezent are toate caracteristicile unei reacții în lanț. Ireversibile.

La început, societatea românească a înregistrat cu stupoare existența unor scandaluri legate de prestația lamentabilă a unor procurori DNA. Relele practici, cum sunt cele care au avut loc la Prahova, odată devoalate, au stârnit, pe bună dreptate, indignarea opiniei publice. O reacție asemănătoare a existat însă și în interiorul familiei procurorilor și judecătorilor. S-a suprapus un alt scandal de mare amploare, cel relevat sub numele de binom. Este evident că implicarea, ani la rând, a Serviciului Român de Informații în anchetele judiciare a fost o operațiune care a încălcat flagrant legile statului și, ca atare, a fost sancționată de Curtea Constituțională a României. Această operațiune de dezvăluire a binomului și de asanare a lui a declanșat noi mișcări tectonice, de astă dată mai ales în interiorul castei judecătorilor.

Republica procurorilor a primit apoi noi lovituri, prin simplul fapt că mult prea multe dosare penale făcute pe picior, unele din lipsă de profesionalism, altele cu rea intenție, au fost respinse în Justiție. Pentru prima dată, masa critică a acestor dosare a relevat societății românești cât de traumatizantă poate deveni o instituție ca DNA, care, în loc să lupte în mod cinstit împotrva corupției, se angrenează fie într-o autocompetiție în care contează doar numărul de victime, fie, și mai rău, devine promotoarea unor operațiuni de poliție politică.
Acest cutremur, cu epicentrul de astă dată din nou în interiorul republicii procurorilor, a generat o reacție a unora dintre aceștia, care nu doresc să fie identificați cu principalii vinovați. Consecința este că au început să curgă devoalările din interior. Transformate rapid într-o mișcare de rezistență împotriva șefei DNA.

Ca orice boală care durează prea mult, și această criză din interiorul Parchetelor s-a cronicizat, a devenit pe alocuri letală și s-a extins asupra zonelor învecinate. Iar în proximitate se aflau magistrații judecători. De aici, multiplele reacții ale acestora.
Reacția în lanț declanșată, în mod evident, nu putea ocoli clasa politică și societatea civilă, care au reacționat la rândul lor în multiple feluri. Criza, așadar, s-a generalizat, a implicat un număr din ce în ce mai mare de decidenți și a demonstrat că, dacă reacția în lanț nu va fi oprită, poate să conducă la dezintegrarea unui întreg sistem.

Ei bine, în acest punct ne aflăm. Materializarea demisiei Laurei Codruța Kovesi ar fi benefică doar în măsura în care, în mentalul colectiv, tot ceea ce nu funcționează cum trebuie în Parchete și în Justiție este identificat cu persoana șefului DNA. Firește, aceasta este o simplificare extrem de dăunătoare pentru societate. Dar o demisie de onoare, fie ea și percepută drept o retragere strategică, ar fi de natură să le creeze anticorpilor șansa de a interveni cu promtitudine, înainte ca sistemul să riște să facă implozie.

În acest sens, am remarcat - și nu m-am mirat deloc - că cei mai înverșunați adversari ai Laurei Codruța Kovesi și ai practicilor DNA susțin că este mai bine ca aceasta să se cramponeze cât mai mult de funcție, pentru ca întregul scandal să atingă un punct al ireversibilității. Pentru ca un mecanism, care funcționează atât de rău, să facă pur și simplu implozie. Dar asta ar însemna nici mai mult nici mai puțin ca după Laura Codruța Kovesi să vină potopul.

În continuare, o demisie este oportună. Atât pentru cele două mari Parchete, cât și pentru puterea judecătorească. Și asta ar trebui să se întâmple până când reacția în lanț nu riscă să devină ireversibilă nu numai la nivelul celor două Parchete, ci și în interiorul Inspecției Judiciare, în interiorul CSM și al celor câteva organizații ale judecătorilor și procurorilor.

Punerea sub anchetă disciplinară a Laurei Codruța Kovesi nu este pentru ea nici măcar începutul sfrâșitului. Dar pentru sistemul ca atare, operațiunea reprezintă o nou tergiversare și o nouă traumă.

Sorin Rosca Stanescu