Europa plătește oalele sparte în Ucraina!

• Tweet

Astăzi, la Lugano, în Elveția, experții Băncii Europene de Investiții încearcă să pună la cale un plan financiar pentru refacerea Ucrainei. Pentru început, în valoare de 100 de miliarde de euro. Acesta ar urma să fie realizat după modelul aplicat deja cu ocazia achiziționării scandaloase a vaccinurilor anti-Covid. Și, firește, în această ipoteză, Europa va plăti oalele sparte în Ucraina de către Federația Rusă.

Din mai multe perspective, ironic vorbind, este o bună afacere. Vladimir Putin declanșează o invazie neprovocată, într-un stat care nu este nici NATO, nici UE. Cu această ocazie, distruge o bună parte a infrastructurii, determină refugierea în UE a milioane de ucraineni, ocupă 20% din țară, generează o criză energetică și alimentară, ambele extrem de costisitoare, iar, în final, cele 27 de state membre UE plătesc oalele sparte.

Între timp, Statele Unite, care intră și ele în inflație și în criză, le asigură totuși propriilor fabricanți de armament beneficii colosale, iar producătorilor de energie o dominare economică și politică a Europei prin intermediul gazelor lichefiate, care înlocuiesc gazul rusesc. Federația Rusă se alege din tot tămbălăul sângeros cu un vast teritoriu, ocupat de o populație traumatizată, copleșită de lipsuri, care va trebui o bună bucată de vreme ajutată să supraviețuiască în mijlocul unei infrastcturi distruse, dar, la schimb, cu un parteneriat politic și economic consolidat cu China, care se poate transforma într-un câștig financiar generat de exportul de energie, la fel de colosal ca cel care treptat este realizat de Statele Unite în Europa.

Cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt aici. Ciuma, înlocuită acum de crizele pandemice, războiul, foametea și moartea. Au venit în galop pentru a reseta lumea. Și, în plin proces de resetare, Uniunea Europeană, aflată pe masa de operație, supusă unei terapii de șoc, nu găsește nimic mai bun de făcut decât să conceapă la Lugano un al doilea proiect extrem de costisitor și la fel de controversat cum a fost cel al achiziționării la comun a vaccinurilor anti-Covid. Să ne împrospătăm puțin memoria. La inițiativa doamnei Ursula von der Leyen, al cărei soț este amestecat până peste cap în afacerile Pfizer, și care nu este supusă sub nicio formă vreunei anchete a Parchetului European, instituție condusă de Laura Codruța Kovesi, s-a achiziționat, peste capul autorității statelor, o cantitate imensă de vaccinuri anti-Covid, care în bună măsură au mers la chiuvetă.

Premierii statelor europene au semnat fără să clipească contractul de achiziție pentru cantități uriașe, total nerealiste de vaccinuri, fără a observa că este pentru prima dată în istoria contractelor economice când, fără a se negocia, se încheie contracte cu clauze secrete, cu prețuri la discreția fabricanților și fără niciun fel de prevederi privind protecția cetățenilor. Contractele cu Big Pharma sunt atât de scandaloase, încât în orice lume normală ar fi trebuit să genereze demiterea imediată a șefei UE. Dar nu s-a întâmplat nimic. Pandemia a întors Uniunea Europeană cu roțile în sus. Paralizând cu foarte rare excepții voința statelor de a-și afirma în mod legitim drepturile suverane. Iar acum se pun la cale încă două fărădelegi.

Prima dintre ele va fi inițiată astăzi la Lugano. Statele europene se vor angaja într-o aventură extrem de costisitoare. Vor pune mână de la mână pentru a face față unor costuri pentru început doar de 100 de miliarde de euro, necesare refacerii Ucrainei, pe care nu ele au distrus-o. Sau refacerii a ceea ce mai rămâne neocupat din Ucraina, după ce marile puteri își vor fi luat mâna de pe capul lui Volodimir Zelenski. Desigur, la limită, nu este exclus să asistăm și la o șmecherie. Marca Ursula von der Leyen. Adică cele 100 de miliarde să se ducă nu către statul ucrainean, ci către firme din Uniune Europeană, alese pe sprânceană, care vor primi acești bani pentru ca, la schimb, să-și asume riscuri sau venituri substanțiale din refacerea infrastructurii acestui stat distrus de război. În final însă, oalele sparte nu le vor plăti nici rușii, nici ucrainenii, ci practic cetățenii statelor UE, care vor fi siliți să bage adânc mâna în buzunar. După ce, în prealabil au mai făcut-o o dată, găzduind cu generozitate milioane de refugiați.

A doua neleguire este și ea pe țeavă. Și, într-un fel, a fost anunțată. Din nou un proiect comun, adică comunitar, vizând plata în colectiv ca la CAP a importurilor de energie. Din nou se va juca pe mâna unor companii, care vor aduce această energie în Europa sau o vor genera, și pe mâna moartă a contribuabililor europeni.

Și teamă mi-e că se mai pune la cale și o a treia nenorocire, legată de criza alimentară. Și asta în timp ce liderii noștri politici dorm pe ei la Cotroceni, la Palatul Victoria și în Parlament, amețindu-se cu iluzia că România, una dintre cele mai bogate state din Uniunea Europeană, își poate asigura necesarul de hrană. Total fals! În fiecare zi importăm din Uniunea Europeană 70% din hrana pe care o consumăm, și asta pentru că suntem incapabili să procesăm ceea ce obținem din agricultură. Și vorba eminentului economist Mircea Coșea: „Importând 70% din hrană, importăm și inflația UE". Ura și gară!

Sorin Rosca Stanescu