Eu încă îndrăznesc să cred în România! Despre proteste şi soluţii

• Tweet

România trăieşte, freamătă şi respiră prin toţi porii. Acuză fără menajamente, se revarsă ca o avalanşă umană, se revoltă cu pasiune, râde în hohote şi suspină copleşitor, cumva la aceeaşi intensitate uluitoare, neverosimilă şi totuşi omniprezentă. În mijlocul oraşelor, în inima străzilor, în spatele blocurilor gri şi pe Maidanul reţelelor de socializare. În Piaţa Victoriei sau în faţa Palatului Cotroceni. Aici şi dincolo de graniţe. Acolo şi dincolo de Facebook, de Parlament sau de studiourile televiziunilor. Aici şi oriunde se respiră româneşte.

Deopotrivă însă - graţie unui revers firesc (dar pervers prin excelenţă) -, România se învrăjbeşte pe sine, se sfâşie în lupte purtate la baionetă, unele onorabile (care ne bântuie, s-o admitem, încă din momentul „decembrie '89"!), altele meschine, capturate şi manevrate politic, indiferent de culoarea flamurii sub care sunt purtate. Totuşi, dialectica obsesivă (şi otrăvitoare) a celor două Românii riscă să ne „procopsească" cu o serie de efecte negative de tip bumerang. Nici agitarea discreționară a cătușelor, și nici adâncirea faliei dintre generații nu sunt în măsură să rezolve actuala criză politică, morală și socială care a revărsat în inima străzii nu mai puțin de 600.000 de români!

Din postura de fost politician (activ până de curând în plan executiv, ca secretar de stat în cadrul Cabinetului Cioloş), sunt pe deplin conştientă că soluţionarea acestei crize nu poate fi decât una politică. Actualmente, strategiile celor două tabere se pot descifra cu ochiul liber, credeţi-mă pe cuvânt! Preşedintele Klaus Iohannis i-a prins „la colţ" pe Liviu Dragnea şi pe Călin Popescu-Tăriceanu şi strânge (cu abilitate strategică) capital politic în perspectiva alegerilor din 2019 - unii analişti sunt de părere că neamţul a câştigat deja al doilea mandat la Cotroceni (dar, s-o recunoaştem, mai e mult până departe!). La polul opus, liderii PSD-ALDE vor să diminueze problemele de imagine cauzate de proteste şi ar renunţa cu bucurie la actuala formulă guvernamentală, dar nu au garanţia că Iohannis va juca onest şi va desemna un nou premier de la PSD. Dacă îl va propune pe Dacian Cioloş?! Momentan, guvernanţii vor să rămână pe poziţii numai prin demisia ministrului Justiţiei, Adrian Iordache.

Aşadar, avem de-a face cu un intens joc al suspiciunilor care (alimentat din ambele direcţii) aduce prejudicii majore (financiare, sociale, politice, morale ş.a.m.d.) României. Aceasta în condiţiile în care, odată abrogată Ordonanţa 13, PSD şi ALDE - formaţiunile care au câştigat în mod legitim (printr-o evidentă şi zdrobitoare victorie) alegerile parlamentare din decembrie - au tot dreptul constituţional şi legal de a-i reprezenta pe români la Palatul Victoria, prin implementarea programului de guvernare anunţat în campanie de Liviu Dragnea. Un program de guvernare bun şi solid, s-o recunoaştem, care ar da un suflu nou României. Un program de guvernare pe care PSD şi ALDE au tot dreptul (consfinţit la urne!) să-l pună în aplicare. Este în interesul tuturor ca cele două tabere să identifice (şi asta cât se poate de rapid!) o soluţie politică de mijloc care să respecte votul românilor şi care să vindece, prin dialog civic şi dezbateri obiective, cauzele acestei crize profunde. Eu încă îndrăznesc să cred în România! Doamne-ajută!

Simona Man