Efectul pervers al sancțiunilor economice

• Tweet

Cel mai dur mecanism de sancțiuni economice aplicat vreodată în istorie generează efecte așteptate, dar și efecte neașteptate. În mod categoric, Federația Rusă nu s-a așteptat la așa ceva. Dar nici statele NATO nu s-au așteptat ca ecoul acestor măsuri de sancționare a Rusiei să se propage înapoi cu asemenea viteză și amplitudine. Nu este deloc exclus ca cea de-a treia parte, neimplicată în conflict, să fie de fapt beneficiara războiului economic.

Circulă în spațiul electronic o analiză extrem de bine concepută, conform căreia, reușind să profite de forța și de energia loviturii aplicate de adversar, Vladimir Putin ar fi pregătit un plan ingenios, la capătul căruia să preia de fapt activele deținute de occidentali în companiile rusești supuse sancțiunilor. Până la un punct, logica autorului anonim face sens. Să luăm de exemplu Raiffeisen Bank. Cea mai importantă instituție bancară austriacă, dar cu capital majoritar rusesc.

Sistemul de sancțiuni poate pune la pământ această bancă. În aceste condiții, valoarea ei de piață scade exponențial. Cineva poate cumpăra pe nimic ceea ce pare un cadavru. Un morman de gunoi. Autorul analizei de pe internet susține că Vladimir Putin a conceput un plan, prin care să achiziționeze pe mai nimic aproape tot ceea ce este practic abandonat de capitalul deținut de firmele statelor NATO. Ar fi ca un fel de naționalizare. O naționalizare extinsă inclusiv în ceea ce îi privește pe oligarhii ruși. Și că la capătul acestei operații, de fapt Federația Rusă ar ieși în câștig. Am studiat această ipoteză. Ea nu se confirmă în planul realității. Nu este decât unul dintre scenariile ingenios concepute ale propagandei de război. Dar ceva se întâmplă totuși cu aceste active.

Oligarhii ruși nu au posibilitatea să cumpere, decât în condiții extrem de complicate și prin mulți interpuși, activele pe care vesticii le vând pe mai nimic, în condițiile în care cotațiile pe bursă se prăbușesc, atunci când companiile sunt listate, ori valoarea lor se diminueză dramatic, atunci când sunt nelistate. În ceea ce privește riscul de a investi, dacă mai au resursele necesare, acesta este enorm, pentru că oricând poate interveni din nou blocajul. Este greu de presupus pe de altă parte că ar exista companii din Vest dispuse să aspire aceste aparente gunoaie, lipsite pentru o perioadă indefinită de timp de orice perspectivă de profit.

Iar când doi se ceartă, al treilea câștigă. În acest război economic necruțător, care se desfășoară între Federația Rusă și statele NATO, există o a treia parte, care stă în expectativă. China. China este cea care are o imensă oportunitate de a pătrunde atât pe piața vestică, cât și pe piața Federației Ruse, pentru a cumpăra masiv acțiuni sau părți sociale, care în prezent au ajuns la cote minime. Dar care în perspectivă vor crește.

Sâmbătă, Vladimir Putin a declarat că această blocadă economico-financiară concepută de statele NATO echivalează aproape - și a accentuat asupra cuvântului „aproape" - cu o declarație de război. Așa e. Ne aflăm și nu ne aflăm în prezența unei declarații de război. Dar totuși, războiul în plan economic se desfășoară. Și este necruțător. În final, va face mai multe victime decât războiul clasic, care se desfășoară în prezent în Ucraina. Să facem foarte pe scurt o trecere în revistă a costurilor.

Ucraina va rămâne pentru mult timp o țară distrusă, cu aproape întreaga infrastructură la pământ și cu aproape două milioane de cetățeni plecați în bejanie. Coloșii economici ai Federației Ruse s-au trezit cu picoarele prefăcute în lut și riscă să se prăbușească. Inclusiv coloșii energetici. Putin trebuie să scoată din buzunar, numai pentru a se mișca militar în Ucraina, trei miliarde de dolari pe zi, pe lângă alte pierderi colosale, cea mai importantă fiind prăbușirea rublei și inflația galopantă. Vestul Europei, la rândul său, nu mai beneficiază, începând de ieri, nici măcar de un metru cub de gaz rusesc.

După ce Nord Stream 2 nu a mai primit avizul tehnic pentru a funcționa, după ce statele NATO din Europa s-au raliat sistemului de sancțiuni conceput la Washington, sâmbătă Federația Rusă a decis închiderea conductei Yamal-Europa. Spre Germania, spre Austria, spre alte state dependente de gazul rusesc, nu mai vine nimic. Singura șansă, cel puțin într-o perspectivă imediată, este achiziționarea la prețuri mult mai mari a gazelor lichefiate furnizate de companiile americane. Dar, atenție, nici acestea nu sunt suficiente. Între timp, Federația Rusă face eforturi de a-și exporta gazele și petrolul rămase în surplus către China. Ceea ce înseamnă că, decuplându-se de Europa, Rusia lui Vladimir Putin devine dependentă de Beijing.

Iar la capitolul costuri, unul dintre efectele perverse ale războiului economic este că, într-o severă criză economică mondială, nu numai financiară, ci și de alimente, Uniunea Europeană se trezește în brațe numai până în prezent cu un milion și jumătate de refugiați din Ucraina, urmând ca acest număr să crească zi de zi. Nu se știe până unde. Iar acest uriaș val de refugiați, în general femei, copii și oameni vârstnici, va costa imens. Factura o vor plăti integral statele NATO.

Sufocându-se destul de rapid, Federația Rusă va trage după sine cu certitudine și Europa de Vest. Care, pentru a se salva, va sta la mâna Statelor Unite. Sau, dacă Statele Unite nu vor avea suficiente resurse, la mâna Chinei. Cel mai straniu și mai spectaculos efect pervers al războiului economic este rolul pe care îl va juca de acum încolo China în echilibrul marilor puteri.

Sorin Rosca Stanescu