Durata, direcția și dimensiunea războiului

• Tweet

Sunt cele trei coordonate pe care, dacă le-am cunoaște, am deveni de îndată înțelepții planetei. De ele depinde ca una dintre cele trei școli de gândire să se dovedească a fi de succes.

Prognozele asupra războiului din Ucraina pot deveni convergente, chiar dacă unii analiști susțin că Rusia a declanșat un război preventiv, simțindu-se amenințată, alții că este vorba de un război provocat, Kremlinul căzând în plasa Washingtonului, iar a treia categorie, că ne aflăm pur și simplu în prezența unui război clasic de jaf, care are la bază cuceriri de teritorii. Indiferent unde ne plasăm, avem câteva certitudini și câteva incertitudini. Privind durata, dimensiunile și direcția acestei înfruntări. Și, pentru început, am descoperit în lumina evenimentelor din ultimele zile o realitate îngrozitoare.

Cei mai calificați analiști ne spun acum că după această confruntare directă între Rusia și Ucraina, și prin procură, între Occident și Rusia, planeta nu va rămâne unipolară, gravitând în jurul SUA, și nici nu va deveni bipolară, așa cum tot anunță Vladimir Putin. Va fi o a treia cale, mai rea decât primele două. Pe care Adrian Severin, în ultima sa conferință de politică externă, nu s-a priceput să o formuleze altfel decât ca o lume spartă. Dacă, în timpul Războilui Rece, două blocuri politice, militare și economice se confruntau și în același timp se susțineau reciproc, negociind, dialogând și chiar cooperând, în viitor este cât se poate de posibil ca două părți ale acestei lumi, Occidentul și non-Occidentul, să rupă, în ciuda tendințelor globalizatoare, orice contact, orice formă serioasă de cooperare, orice formă de negociere și orice fel de efort comun de a construi o lume mai bună. O lume spartă este o lume îngrozitoare. E cea mai rea perspectivă.

Nu se poate face afirmația că nimeni nu se aștepta ca Vladimir Putin să pluseze. Și să anexeze, la capătul unor simulacre de referendumuri, provinciile ucrainene, pe care a reușit să le cucerească parțial sau total. Despre care unii afirmă că sunt locuite în majoritate de ruși, iar alții, dimpotrivă, că cei mai mulți locuitori ar fi ucraineni, dar nimeni nu îndrăznește totuși să spună că acestea, istoric vorbind, nu aparțin Rusiei. Se știa ce urmează. Și, cu toate acestea, Occidentul a dat în bâlbâială. Când nimeni nu contesta faptul că Volodimir Zelenski nu este decât o portavoce a Washingtonului, iată că acesta a fost lăsat de căruță de cel mai important partener strategic al său. Când, imediat după decizia istorică a lui Vladimir Putin de a anexa cele patru regiuni, Zelenski a ieșit public și a solicitat admiterea printr-o procedură accelerată a Ucrainei la NATO, în următoarele secunde, minute și ore, analiștii din lumea întreagă, cu excepția câtorva, au făcut un raționament în principiu corect, dar în realitate eronat. Pacea contra NATO. Teritoriile contra NATO. Aceasta ar fi o formulare sintetică. Să traducem. Sub presiunea aliaților săi, sub presiunea lumii occidentale, Zelenski urma să renunțe formal la cele patru regiuni, cărora li se adăuga desigur și Peninsula Crimeea, să încheie o pace garantată cu Federația Rusă și, la schimb, să fie asimilat în centura de siguranță NATO. Numai că nu a fost așa. Washingtonul s-a grăbit să-i dea peste degete lui Zelenski, candidat la premiul Nobel pentru Pace, și să-l informeze public că această temă a aderării Ucrainei la NATO va fi pusă în discuție nu acum. Ci altădată. Și de aici avem un prim răspuns la întrebările de mai sus.

Indiferent cine, cum și de ce a provocat acest război, el nu se va încheia prea curând. Pentru că mai sunt multe arme de vândut și mulți bani de câștigat. Ucraina cumpără la greu armament, în cantități din ce în ce mai mari, un armament din ce în ce mai sofisticat și mai scump, de la complexul militar alcătuit din firmele de profil din Statele Unite, îl plătește în tranșe regulate, deși se numește „ajutor", dar îl plătește cu bani europeni, livrați și ei în tranșe regulate Ucrainei, tot sub formă de ajutor. Este o afacere în care averea europenilor se scurge treptat în buzunarele industriei de război americane. Ca de altfel și o parte din veniturile americanilor. Se mai poate câștiga încă mult din energie, unde din nou direcția banilor a luat același curs, pe măsură ce rutele de aprovizionare și-au schimbat furnizorul.

Direcția noii etape a războiului din Ucraina este la cheremul Federației Ruse. Putem avea în continuare un război de uzură, doar în varianta în care Putin, după ce-și face bine socotelile, ajunge la concluzia că economia Federației Ruse poate rezista sau chiar prospera. În caz contrar, același Putin va încerca să pună capăt acestui război. Dar cum va proceda, dacă ceilalți nu vor? Forțând nota. Recurgând pur și simplu la o escaladare. Nu are nici forțele umane, nici armamentul necesar. Nu-i mai rămâne decât alternativa nucleară. Această alternativă nucleară, chiar dacă nu-și schimbă direcția, poate schimba în mod decisiv dimensiunea războiului.

Sorin Rosca Stanescu