Dosarul Tăriceanu - consecințe politice

• Tweet

Independent de modul în care va fi finalizat acest voluminos dosar Microsoft, care îl vizează pe Călin Popescu Tăriceanu, vor exista importante consecințe politice în plan intern și extern. Le vom trece în revistă. Și vom vedea astfel și care ar putea fi țintele celor aflați în spatele DNA, care au montat acest mega spectacol.

Nu este clar până nu se va umbla în numeroasele dosare depuse la Comisia juridică a Senatului României, dacă această cauză penală este pregătită de opt ani sau de patru ani. Cert e că ancheta, să-i spunem discretă, a procurorilor DNA a durat extrem de mult și este finalizată, culmea coincidenței, într-un moment politic cu totul și cu totul deosebit, în care se joacă literalmente finala războiului dintre frontul PSD, condus de Dragnea și Tăriceanu, și frontul anti-PSD, condus de Klaus Iohannis. De rezultatul acestei finale depinde menținerea sau destrămarea majorității parlamentare, existența în continuare a Guvernului Dăncilă și, mai târziu, rezultatul celor patru runde de alegeri. Așadar se poate spune că, din perspectiva frontului anti-PSD, acest dosar DNA vine la țanc.

Călin Popescu Tăriceanu și-a anulat deplasarea la Madrid, unde are loc o importantă reuniune ALDE. O familie politică din care în trecut a făcut parte PNL, iar ulterior partidul creat și condus de Călin Popescu Tăriceanu. Evident că anularea acestei deplasări a trebuit să fie comunicată organizatorilor, la fel ca și motivul care îl obligă pe Călin Popescu Tăriceanu să rămână în țară. Iar motivul este faptul că el a fost implicat de către DNA într-un mega dosar de corupție cunoscut în lumea întreagă sub numele de Microsoft. O operațiune de jaf, care a păgubit statul român de circa 400 de milioane de euro, care a fost investigată și în Statele Unite. Unde s-a constatat că Microsoft, care a acceptat să plătească o penalizare colosală, și-a desfășurat afacerile în câteva țări, fiind nominalizată și România, prin coruperea unui mare număr de oficiali guvernamentali și politici. Care au fost substanțial mituiți. Toate aceste detalii sunt în acest moment cunoscute în familia europeană ALDE, iar situația ALDE-România devine în mod automat precară. Speculațiile merg atât de departe, încât se pune problema eliminării ALDE-România din această familie de partide europene. Impactul extern poate avea și importante consecințe în plan intern.

În plan intern, din perspectiva ALDE, această solicitare DNA de încuviințare parlamentară în vederea declanșării anchetei împotriva lui Tăriceanu, probabil și a lui Vosganian, cade cum nu se poate mai prost. Încercând să-și redeseneze harta politică, ALDE se afla în plin proces de redefinire a pozițiilor față de partenerul de guvernare PSD. Odată cu apropierea alegerilor, în mod necesar partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu trebuie să-și nuanțeze discursul politic, distanțându-se aparent de PSD, semnalizând din ce în ce mai insistent caracteristicile sale liberale, asfel încât să-și poate adjudeca o parte cât mai consistentă din bazinul electoral al Dreptei. Profitând de degringolada în care continuă să se afle PNL. Iar aceste semnale de Dreapta crează în mod inevitabil tensiuni succesive în interiorul coaliției aflate la guvernare. Semnalele de Dreapta presupun în mod necesar ca în anumite situații ALDE să nu voteze alături de PSD proiecte normative considerate prea mult de Stânga. Tocmai din acest motiv, în ultima vreme au existat opinii ale unor analiști, care au estimat că nu este exclus la ALDE să își propună să conducă în viitor o nouă majoritate parlamentară, trecând în rândurile frontului anti-PSD. După opinia mea, nu există asemenea intenții, ci doar dorința ALDE de a trage semnale către un spectru electoral din ce în ce mai larg. Ei bine, una dintre cele mai importate consecințe de politică internă ale dosarului Tăriceanu este că în viitorul apropiat, probabil până la alegeri, ALDE trebuie să-și sisteze această operațiune de aparentă detașare de PSD și de atacare a unui bazin electoral mai larg. Până una alta, Tăriceanu ajunge la mâna PSD, pentru că de PSD depinde dacă va fi încuviințată sau nu anchetarea sa.

Indiferent însă cum va evolua situația legat strict de acest nou dosar penal, în plan intern și extern adversarii coaliției aflate la guvernare vor putea invoca, într-o perioadă politică sensibilă, faptul că vârfurile PSD și ALDE sunt reprezentate de infractori și de potențiali infractori. Că la guvernare se află practic cei mai corupți oameni din statul român. Că aceștia dirijează și majoriatea parlamentară, care pune pe butuci lupta anticorupție și statul de drept, fiind direct interesați să procedeze astfel. În plan propagandistic, indiferent cum va fi soluționat acest dosar penal, care îl implică pe Tăriceanu, frontul anti-PSD a primit de la DNA o muniție substanțială.

La fel se întâmplă și în plan extern. Președintele Klaus Iohannis și corifeii frontului anti-PSD au reclamat în repetate rânduri coaliția aflată la guvernare, pentru că, prin schimbări aduse reglementărilor din Justiție, blochează anchetele procurorilor și dau verde corupției pe diverse căi legislative. Acum ei pot veni cu un argument suplimentar cât se poate de consistent, care va da apă la moară acelor forțe externe care participă de mai mulți ani și în mod sistematic și interesat la opera de dresaj a României.

O altă consecință survine și din perspectiva legiferării. Acest dosar penal depus la Comisia juridică a Senatului, în plan psihologic are un efect de inhibare a intențiilor majorității parlamentare de continuare a procesului de reformă legislativă în domeniul Justiției. Ca dovadă că așa stau lucrurile, ieri Călin Popescu Tăriceanu a sărit ca ars atunci când a fost întrebat cu privire la o posibilă și necesară ordonanță de urgență de amnistie și grațiere. Afirmând că se opune cu toată tăria unei asemena inițiative, întrucât opinia publică ar putea să îl acuze că încearcă astfel să-și salveze pielea. Este total greșit. O lege nu trebuie făcută, într-adevăr, pentru interesul unui om sau a unui grup restrâns de oameni. Dar nici nu trebuie refuzată pentru un om sau un grup restrâns de oameni.

Urmează patru runde de alegeri și, așa cum se prefigurează lucrurile, frontul ani-PSD se va concentra de fiecare dată asupra temei luptei împotriva corupției și salvării statulului de drept. Din această perspectivă, dosarul deschis de DNA poate asigura reîncălzirea unei ciorbe care se răcise de mult. Iar primul semnal că așa stau lucrurile va fi dat în curând. Atunci când plenul Senatului va refuza să dea curs solicitării procurorului general în ceea ce privește declanșarea anchetei propriu zise în ceea ce-l priveșe pe Călin Popescu Tăriceanu. Se va spune din nou în mod insistent că majoritatea parlamentară face zid sau scut în apărarea corupților. Propaganda anti-PSD va fi astfel revigorată și aparent argumentată printr-un caz pe cât de grav pe atât de recent.

Cât îl privește pe președintele Klaus Iohannis, în mod indiscutabil acesta își mai ia o gură de oxigen. Pentru moment cel puțin, scapă de perspectva de a se confrunta electoral cu o personalitate politică de talia lui Călin Popescu Tăriceanu. Și, de asemenea, cele 14 dosare penale din dulapul său cu schelete vor fi puse într-un con de umbră. De fapt, Iohannis este principalul beneficar al mega dosarului anti-Tăriceanu. În timp ce Tăriceanu trece în defensivă, Iohannis își poate relua ofensiva.

Sorin Rosca Stanescu