Diversiunea "benzina scumpă," posibilă piesă a "Doctrinei Gerasimov"

• Tweet

A fost suficient ca un benzinar din Beiuș să afișeze un preț de unsprezece lei pe litrul de benzină, iar românii din toată țara să ia cu asalt stațiile Peco. Ciucă a băgat tot guvernul în ședință. Dar știe cineva din executiv să studieze ansamblul? Sau doar "particular elementară" din speculator?

Întrebat de un reporter local, patronul stației de carburanți a mărturisit că a cumpărat litrul cu 8,6 lei de la distribuitor. Iată un exemplu de atac asupra României, o simplă piesă a Doctrinei Gerasimov. Exemplul de ieri constituie încă o probă a fragilității statului român. Cât de rapid se poate instaura haosul, din cauza unui guvern iresponsabil?

Agresiunile asupra unei țări nu se desfășoară doar cu mijloace militare. Asta ar trebui să știe orice strateg sau consilier al vreunui ministru sau prim ministru. Mă întreb câți dintre demnitarii români, care susțin teza luptei NATO contra Rusiei, cunosc principiul „Supunerea inamicului fără luptă este culmea măiestriei," exprimat cu mii de ani în urmă de Sun Tzu?

Tensiunea impusă în societate, ura reinstalată și declarațiile războinice ale unor iresponsabili, pe post de demnitari ai statului, prevestesc zorii războiului. Dacă te uiți la postările lui Ludovic Orban, te crucești! Instigă la ură, la violență și la pedepsirea "Dictatorului." De 1 martie 2022, în loc de Mărțișor, a transmis mesajul: "NU! Nu vei scăpa. Vei sfârși ca orice dictator. Vei da socoteală pentru iadul pe care l-ai dezlănțuit asupra unor oameni care nu ți-au făcut nimic." Un îndemn la asalt.

Stârnirea ilarității, confuzia în jocurile publice, lipsa de determinare a decidenților, situația în care nimeni nu este un erou reprezintă mediul ideal Kremlinului pentru a-și instaura cu ușurință controlul societal. Aceastea nu sunt decât "tools"-uri ale „Doctrinei Gerasimov". Valeri Gerasimov a ținut un discurs în fața militarilor de carieră în anul 2013. Acesta a fost publicat sub titlul "Valoarea științei stă în previziuni," într-o irelevantă gazetă militară. Experții occidentali au sărit să reclama apariția unui nou concept. Acela al războiului non-liniar al Rusiei.

În aprecierile generalului, actualul șef de Stat Major al Armatei Rusiei, mijloacele nemilitare depășesc forța armată, în obținerea obiectivelor politice și strategice. Ce legătură este între diversiunea "benzină scumpă" și reinterpretarea unui concept colonial antic și acceptat?

Viziunea sa este de tip gherilă. Se desfășurată pe toate fronturile cu o gamă largă de actori și instrumente. Doctrina Gerasimov construiește un cadru strategic, în care tacticile non-militare nu sunt auxiliare utilizării forței, ci modalitatea facilă de a câștiga fără armate. Pentru Mark Galeotti de la Berlin Policy Journal, ideea de forță a acesteia este blurarea liniei dintre state. Provocarea haosului este strategia pe care o urmărește Kremlinul. Conflictele permanente din societatea inamicului, amplificarea unui mediu ostil vieții, politicieni decrdibilizați este obiectivul nu numai al lui Gerasimov, ci și al războaielor antice. "Divide et impera" era dictonul roman în cucerirea Britanniei precum și stârnirea anglo-normanzilor împotriva Irlandei.

Statele Unite ale Americii au practicat îndelung tactica "aprinderii focurilor" în țările sud-americane. Conceptul de societate civilă, poreclită de mine "în civil," a folosit de minune în așa-zisa democratizare a țărilor ocupate. În niciun război, purtat de cincizeci de ani încoace, SUA nu au reușit modificarea regimurilor dictatoriale, ci doar a schimbat ierarhia de comandă. Potrivit experților armatei americane, „Doctrina Gerasimov" reprezintă cea mai complexă abordare a noii gândirii militare ruse, într-un nou tip de război. Acela al integrării factorilor de influență, în contextul vulnerabilităților locale, pentru distrugerea statalității posibilului inamic.

Doctrina Gerasimov a exploatat la maximum anchilozarea Occidentului în principiul de bază "check&balance." A propus tactici non-insurgente, profitând de mișcarea greoaie a decidenților, în statelor democratice. Profilerii NATO și ai Pentagonului nu au luat aminte că în cultura rusă, "Război și pace," romanul lui Lev Tolstoi, a lăsat urme adânci. La ruși, între cele două stări de beligeranță și nonbeligeranță, diferența se estompează. O așa numită zonă gri, de supraviețuire și în stare de semi-război, a inspirat "Doctrina Gerasimov."

Războiul nonliniar este o constantă a agresiunilor militare rusești. Fie prin hackeri, fie prin șantaje economice sau rețele de influenceri în lumea bună. "Doctrina Gerasimov" a apărut ca o replică la americanizarea Ucrainei. Pe timpul euromaidanului, zeci de organizații non-profit au zburdat pe întinsele zone ale Pieței centrale din Kiev. Și rezultatul s-a obținut. Un președinte, filoamerican și cu majoritatea membrilor guvernului cetățeni SUA. Acest aspect minuscul - pentru un cețățean al lumii libere - era de neiertat pentru Kremlin.

"Doctrina Gerasimov" propune un război fără limite. Adică, prin atacuri imprevizibile. De fapt, Rusia militară, condusă de Gerasimov, face acum ce au făcut SUA jumătate de secol în America Latină. Un afront adus civilizației? Din contră, un cui care scoate alt cui. În monumentala operă "Război și pace," Lev Tolstoi avea să spună că marii bărbați ai unor evenimente nu sunt decât niște simple etichete. Importantă este voință liberă a națiunii, izvorâtă din "robia întregului curs al istoriei anterioare și predestinată din toată eternitatea." Cine pricepe tâlcul metaforei, nu va mai striga "Moarte dictatorului!"

Oare guvernanții de azi știu de ce între 1917-1918, România a schimbat șase prim-miniștri? Pentru că înainte de toate era patria. Și nu se știa cine câștigă războiul. Niciun strateg geopolitic nu ia în calcul: ce face România, în cazul în care comediantul de la Kiev capitulează? Iar Rusia se apropie de granițele noastre? Nu mai avem un general de tip Averescu, în stare să semneze rușinoasa Pace de la Buftea. Niciun Brătianu care să preia ștafeta. Darmite o Regină care să-i farmece pe marii lideri ai lumii, cum a făcut-o Regina Maria, în 1919, în timpul Conferinței de la Paris. Dar cine să priceapă azi? Tonomatele ideologizate și disperate ce se luptă cu tastele în războiul lor virtual?

Marius Ghilezan