Dirijorii secreţi ai demnitarilor

• Tweet

"Fiţi transparenţi. Transparenţa aduce încredere. Lipsa de transparenţă determină neîncredere şi un simţământ adânc de insecuritate", a spus Dalai Lama. Dar vorbele acstuia nu au fost auzite sau chiar dacă s-au auzit au fost ignorate de cei care s-au perindat din 1990 şi până azi la conducerea tuturor ministerelor și în fruntea Guvernului României.

În fiecare hotărâre de guvern publicată în Monitorul Oificial privind organizarea şi funcţionarea unui minister se menţionează întotdeauna că " Personalul Ministerului... este compus din demnitari şi asimilaţi ai acestora, funcţionari publici, cu funcţii publice generale sau specifice, precum şi din personal contractual". Totodată, de fiecare dată, se mai precizează că „Numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul propriu al Ministerului ... este de ... de posturi finanţate de la bugetul de stat, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetelor demnitarilor". Practic, fiecare demnitar, adică un ministru sau un secretar de stat are un număr de posturi pentru cabinetul său. Ca atre, de regulă, fiecare ministru are un şef de cabinet, două secretare, un şofer, un curier şi până la şapte consilieri. Un secretar de stat dispune de două secretare, un şofer şi doi consilieri. De fiecare dată, când demnitarul pleacă din funcţie ar trebui să plece şi cei din aparatul său.

Numai că, în realitate, toate ministerele sunt pline de aşa zisele secretare eterne, care se rotesc de la un demnitar la altul. Adică azi sunt la ministru, iar după ce pleacă ministrul ajung la cabinetul unui secretar de stat şi aşa se rotesc an de an. Dar ce ţin cu dințîi de aceste posturi şi caută mereu să rămână în anticamera demnitarului? Simplu. Pentru privilegii, relaţii şi aranjamente. Însă, ceea ce nu se spune direct este faptul că aceste eterne secretare sunt angajate pe la alte direcţii din minister sau pe la companii din subordinea ministerul şi sunt transferate la cabinetele demnitarilor unde mai incasează bani pentru patru sau chiar opt ore zilnic. Adică, primesc lunar, un salariu şi jumătate sau chiar două. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu şefii de cabinete. Însă, nu aceste şmecherii administrative sunt atît de aberante, ci faptul că aceste secretare, acei şefi cabinete și consilierii ajung să fie numiţi, pe bani mulți, în consiliile de administraţie ale unor societăţi din subordinea ministerelor.

Aşa se face că pe lângă un salariu şi jumătate sau chiar două pentru care este remunerat doar că stă la uşa demnitarului, mai încasează una-două sau chiar trei indemnizaţii de membru în consiliul de administraţie al unor societăţii. Astfel, se ajunge ca la ministerele economice mari cum ar fi Transporturile, Energia, Economia, dar şi la Sănănate - în consiliile de administraţie de la spitale şi institute medicale, cei care păzesc uşa demnitarului şi consilierii acestuia să încaseze lunar încă un salariu sau chiar mai mult pentru că merge o dată pe lună la şedinţa unui consiliu de administraţie. Teoretic, e legal să facă parte din asemenea consilii, dar nu este normal pentru că majoritatea acestor paznici de demnitari habar nu au de activitatea societăţii unde au fost paraşutaţi în bordul administrativ ca urmare a unei recomandări politice de genul „îi dăm un CA sau două ca să ia un ban în plus" sau a unei afinităţîi de grup ori personale.

Numai că despre aceşti paznicii de demnitari, adică secretare şi consilieri aflăm de cele mai multe ori după ce pleacă demnitarul când sunt obligaţi să-şi depună declaraţia de avere şi de interese. Dar pe site-urile tutoror ministerelor din România nu există menţionaţi numele persoanelor care stau la uşa demnitarului, adică a şefului de cabinet, secretarelor şi consilierilor. Ei sunt mâna dreaptă a demnitarului şi prin ei se fac toate mişcările din minister şi din afara lui. Sunt adevăraţii dirijori ai ministerelor, dar pe care foarte puţină lume îi ştie., adică cei care fac scut în jurul demnitarului, devenind cureaua de transmisie acestuia. Astfel, prin secretizarea numelor acestor dirijori de demnitari, se ascund toate mişcările demnitarului, iar transparenţă decizională este doar o vorbă în vânt. Se spune că peștele de la cap se împute, așa că, dacă nu știe cine sunt cei roiesc in jurul premierului, adica armata de consilieri și secretare, ce să ne mai așteptăm de un ministru, un secretar de stat ori președinte de agenție! S-a ajuns ca în Palatul Victoria și în toate ministerele din România, vorbele lui Seneca să fie respectate cu sfinţenie: „Minciuna este transparentă, dacă vei privi cu atenţie, ve putea vedea prin ea".

Ion Teleanu