Diplomația „OffShore"

• Tweet

„Astăzi, companiile americane au un rol în explorarea şi exploatarea de noi zăcăminte descoperite la ţărm şi în Marea Neagră, care au potenţialul de a transforma România în exportator de gaze naturale. Aceste noi surse de importanţă vitală vor consolida economia României şi vor promova securitatea energetică a întregii regiuni. Aşteptăm cu interes adoptarea Legii Offshore şi lăudăm dezvoltarea rapidă de către România a infrastructurii şi resurselor necesare pentru gazoductul BRUA pe teritoriul său". ( Discursul Asistentului Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell, la Universitatea din Bucureşti, 18 iunie)

„Vom încuraja contribuţiile României la securitatea energetică a Europei, inclusiv prin luarea măsurilor necesare investiţiilor strategice în producţia de energie în Marea Neagră, care are extraordinarul potenţial de a transforma România într-un centru regional de producţie şi furnizare de energie".
(Discursul ambasadorului Hans Klemm la recepția de Ziua Națională a Statelor Unite, 29 iunie)

„Încurajez, totodată, identificarea de soluţii creative şi eficiente pentru a consolida, în continuare, și dimensiunea economică, inclusiv prin investiții şi proiecte de afaceri comune în domenii strategice de interes reciproc - cum este, de exemplu, cel energetic".
(Discursul președintelui Klaus Iohannis la recepția oferită de Ziua Națională a Statelor Unite, 29 iunie)

Dacă mesajul transmis de asistentul secretarului de stat american Wess Mitchell, urmașul celebrei doamne Nuland, cea cu indicațiile și avertismentele ultimative, a constituit o surpriză prin tonul folosit, o și mai mare surpriză a reprezentat-o trecerea practic în rezervă a temei Justiției în favoarea unui îndemn pozitiv, Mitchell menționând expres „legea Offshore",despre care nu se făcuse prea multă vorbire în perioada respectivă. Mesajul a fost preluat de ambasadorul Klemm care s-a folosit de pretextul independenței Justiției în mesajul în care i-a implicat, practic fără voia lor, pe ceilalți 11 colegi diplomați, subliniat fără echivoc cu prilejul festivităților de Ziua Națională a Statelor Unite: luarea măsurilor necesare investițiilor strategice în producția de energie în Marea Neagră! Capacitat în această direcție, președintele Iohannis n-a ezitat să menționeze chestiunea ca făcând parte prioritar din investițiile în domenii strategice de interes reciproc, în alocuțiunea sa de la același eveniment

Cititorul neavizat poate avea impresia că cineva pune bețe în roate unei afaceri din care toată lumea are de câștigat, ceea ce face situația existentă și mai de neînțeles. Ce este cu această lege Offshore, pe care o invocă ditamai asistentul secretarului de stat? Și de ce toate aceste presiuni, dacă într-adevăr este o chestiune reciproc avantajoasă? Ce rost are o tergiversare care este de natură să-i enerveze pe partenerii strategici?

Realitatea este însă nițel diferită. Problema nu o constituie lege ca atare, ci nivelul redevențelor. România percepe de peste 25 de ani cele mai mici redevențe pentru rezervele sale naturale. Nu e cazul doar al gazelor și petrolului. Aici însă temperatura confruntării a atins punctul de fierbere. Miza o reprezintă zăcământul de gaze din platoul continental al Mării Negre, descoperit de forajele EXXON, evaluat la circa 70 miliarde dolari. Americanii sunt nerăbdători să înceapă exploatarea, pentru a bloca concurența din Est, dar românii se lasă greu. Pentru că par sa se mai fi deșteptat? Și nu mai vor să lase redevența la nivelul la care pretind americanii? Dincolo de aspectul pur comercial apare o altă motivație. Una politică. Ceea ce îmbrățișează cu căldură Iohannis, în virtutea „parteneriatului" este privit cu rezerve de Coaliție. Pentru prima dată aceasta are un atu pe care vrea să îl joace. Cu ce preț?. Este de meditat asupra acestei întrebări. Pentru că este foarte posibil că adevărata miză să nu fie aceea a nivelului redevenței ci ceea ce se așteaptă în schimb. Ceva mai legat de Justiție decât de energie...

Octavian Andronic