Dedicatia data de George Arion lui Ion Iliescu
Postat la: 04.11.2020 | Scris de: ZIUA NEWS
0
Eu și George Arion ne-am împrietenit încă din primul an de facultate și prieteni am rămas, până în ziua de azi. În perioada când abia o curtam pe Domniţa (colegă de facultate cu noi), l-am rugat pe George să se dea drept cerşetor la colţul Universităţii (de la intersecţia străzilor Academiei şi Edgar Quinet).
El s-a executat, deghizându-se și strâmbându-se ca o căzătură de om şi rugându-i pe trecători cu o voce lugubru-gâjâită:
- Fie-vă milă de un biet nenorocit, daţi-mi şi mie doi lei să-mi cumpăr o pâine.
Trecând cu Domniţa (care nu l-a recunoscut) pe acolo am scos magnanim din buzunarul de la piept două sute de lei (banii mei de cheltuială pentru o lună) şi i i-am dat. Planul meu era ca prin acest gest să o impresionez pe Domniţa, urmând ca ulterior George să-mi restituie banii. Rezultatul a fost un eşec lamentabil. Domniţa n-a apreciat generozitatea mea, socotind-o nesăbuinţă. Iar George nu mi-a mai dat banii înapoi (nici până în ziua de azi), pretinzând că i-a cîştigat în mod cinstit.
Mi-a mai şi dăruit, cinic, o broşură scrisă şi confecţionată de el, într-un singur exemplar, Cum să cerşim de V. Ţandură. Este drept că şi eu i-am compus atunci un poem, La mormântul lui Arion Pumnul, dar asta nu m-a consolat.
*
Au mai fost şi alte întâmplări, numeroase. Aflându-mă odată cu George şi cu două fete la o cabană, în munţi, m-am sculat într-o dimineaţă foarte devreme, când ceilalţi trei dormeau şi am scris cu litere mari, de peste doi metri, pe zăpada de pe un versant, „Arion prostul". Am muncit, ca să sap aceste cuvinte, ore întregi, folosindu-mă de o mică lopată de război germană. Am aşteptat apoi cu emoţie ca tovarăşii mei de călătorie să se trezească şi să-mi vadă opera. George a ieşit primul din cabană, căscând şi, într-o singură secundă, a dărâmat, cu o replică, ceea ce eu realizasem în câteva ore de muncă grea:
- Îţi mulţumesc că ne-ai semnat pe amândoi.
Dar mă opresc aici. Cert este că ne lega o prietenie foarte strânsă şi că, după terminarea facultăţii, când eu am ajuns cu Domniţa la o şcoală generală dintr-un sat din nordul Moldovei, la aproape cinci sute de kilometri de Bucureşti, mi-era dor de el. Nu exista însă nici o şansă să ne vedem. George rămăsese în Bucureşti, la Revista bibliotecilor, şi îmi închipuiam că treptat-treptat mă va uita, absorbit de noua lui viaţă. Iar eu, la rândul meu, eram prins, ca într-o capcană, în condiţia de profesor de ţară şi nu mă puteam duce la Bucureşti.
Iată însă că George s-a gândit să-mi facă o surpriză şi, la volanul maşinii recent primite în dar de la părinţi, conducând o zi întreagă, a venit să mă viziteze. Nu mă anunţase, n-ar fi fost în stilul lui. S-a nimerit ca tocmai atunci eu să mă aflu în curtea casei ţărăneşti (în care stăteam cu chirie, cu Domniţa) şi să tai lemne. Lemnele, de curând aduse din pădure şi debitate cu drujba, se aflau în curte, lângă poartă. Eu luam câte o bucată, o aşezam pe un butuc uriaş, şi, ridicând toporul deasupra capului, izbeam năpraznic şi o despicam dintr-o lovitură.
Momentul este de neuitat (păcat că nu a făcut nimeni atunci o fotografie). Am ridicat toporul, ţinându-l cu amândouă mâinile, deasupra capului, iar în clipa aceea pe poartă a intrat George. El s-a speriat groaznic, dar într-o secundă și-a venit în fire și m-a întrebat:
- Cu ce am greșit?
*
După cutremurul din 1977 am locuit câțiva ani într-o garsonieră de pe Calea Victoriei, ai cărei locatari o părăsiseră speriați de șubrezenia clădirii. Căsătorit de șapte ani, intrasem bine în rolul de soț. Într-o zi, ca ajutor al Domniței, care făcea curățenie generală, scuturam pe fereastră o pătură. Nu prea era frumos din partea mea, din pătură ieșea un nor de praf, care urma să se depună pe capetele trecătorilor, dar nu aveam altă soluție (nici aspirator încă nu ne cumpăraserăm). Deodată, chiar pe trotuarul de sub fereastra mea (aflată la etajul doi) și-a făcut apariția George Arion, însoțit de două blonde superbe. S-a bucurat văzându-mă și mi-a explicat, prin semne, că una din ele e pentru mine.
- Hai, vino cu noi!
George încă nu era căsătorit. Ducea de unul singur (nu chiar singur, după cum s-a văzut) viața boemă căreia îi fuseserăm amândoi devotați în facultate. Eu îmi iubeam foarte mult soția (sper că și ea va citi aceste rânduri), dar la chemarea lui George am simțit o nostalgie fără margini. Mintea îmi lucra rapid, căutând un pretext pentru a pleca urgent de acasă.
Aplecat astfel, peste pervaz, cu pătura în mâini, răvășit sufletește de amintirea anilor de studenție, m-am speriat groaznic când am auzit de undeva, din spate, vocea Domniței:
- Cu cine vorbești?
Atât de tare m-am speriat, încât am scăpat din mâini pătura, care a trecut în zbor planat peste Calea Victoriei și a aterizat la picioarele unei doamne în vârstă de pe celălalt trotuar.
Domnița a aplecat și ea capul peste pervaz, ca să vadă cu cine vorbesc. George a salutat-o cu căldură, prefăcându-se că nu e împreună cu cele două blonde, și a întrebat-o mieros:
- Pot să te ajut și eu cu ceva la curățenie?
*
George Arion este omul cu cel mai mult umor din câţi am cunoscut vreodată. În timpul studenţiei noastre, la un seminar de socialism ştiinţific, la care se vorbea în mod repetat (în limba de lemn a propagandei comuniste) de „general" şi „particular", a propus un referat cu titlul „General şi particular în gândirea generalilor şi particularilor". Altădată, vizitând împreună cu mine Cimitirul Bellu şi ajungând în faţa cavoului lui Ion Barbu (cunoscut - explic asta pentru neiniţiaţi - ca autorul unor versuri greu de înţeles), mi-a spus: „Niciodată nu a fost Ion Barbu mai criptic!"
Şi eu am făcut cândva o remarcă ironică, în Parcul Herăstrău, având bustul lui Maxim Gorki în faţă: „Aici se va afla peste o sută de ani şi statuia ta: Maxim Gorki şi Minim Arion.".
Dar George m-a învins prin K.O. compunându-mi o epigramă:
„În viaţa lui terestră nu este taciturn,
Din contra, e volubil, isteţ şi sprintenel,
El tuturora pare că-i tras ca prin inel.
O scurtă completare - inelul lui Saturn."
*
George Arion a călătorit, la un moment dat, în acelaşi avion cu Ion Iliescu (pe care îl critica nemilos în rubrica sa cu un titlu foarte inspirat, din Flacăra: Viaţa sub un preşedinte de regat). Acolo, în avion, la mii de metri înălţime, i-a dat lui Ion Iliescu o carte cu următoarea dedicaţie: „D-lui Ion Iliescu, în singura împrejurare în care n-aş striga pentru nimic în lume «Jos Iliescu!»"
Alex Stefanescu
ULTIMA ORA
-
Pfizer revine "sigur si eficient" cu un nou medicament cu evaluare accelerată: Comisia Europeană a autorizat un nou antibiotic "care distruge superbacteriile"
Comisia Europeană a autorizat, în 22 aprilie, un nou antibiotic conceput pentru a contracara rezistența antibacteriană, una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății cu care se confruntă în prezent UE.
-
La viteze de autostradă, autonomia mașinilor electrice scade cu până la 50% față de testele oficiale
În urma unei testări efectuate cu peste 50 de mașini electrice pe autostradă, de către jurnaliștii publicației La'argus, la 130 km/h doar 17 au avut autonomie peste 300 km, una singură reușind să meargă peste 400 km. După frig, viteza e principalul dușman.
-
Ce ne așteaptă după anul electoral: Guvernul pregătește taxele pentru anul viitor
Românii care au case și terenuri vor plăti mai mulți bani. Executivul așteaptă ca Banca Mondială sa stabilească pragul de la care va creste impozitul pentru case si terenuri. Planul este ca cel mai mult să plătească românii care au case și terenuri scumpe.
-
Culisele ședinței PSD-PNL: „Eu sunt un învingător și nu am pierdut". Cum au decurs discuțiile dintre dr. Cătălin Cârstoiu, Ciolacu și Ciucă
Vreme de peste 5 ore, liderii Coaliției au încercat să-l convingă pe candidatul comun să renunțe. Managerul Spitalului Universitar a plecat, puțin înainte de miezul nopții, fără să accepte să se retragă el. "Decizia e la dumneavoastră, nu la mine, eu nu renunț pentru că niciodată n-am pierdut o cursă", le-a spus Cîrstoiu.
-
Concluzia Raportului DoS al SUA privind drepturile omului în România: "Corupție guvernamentală gravă!"
Departamentul de Stat al SUA a publicat Raportul său privind situația drepturilor omului în România, în anul 2023.Despre România se concluzionează foarte limpede: "Rapoarte credibile despre corupție guvernamentală gravă"
-
Prefectul Cosa Nostra: mafia din Techirghiol a vândut sub patronajul primarului Iulian Soceanu pana și terenul de sub statia de autobuz!
O serie intreaga de ilegalitati ne-au fost semnalate de mai multi cetateni din Techirghiol, intre care si Daniel Florin Săvulescu, cu referire la primarul localitatii, Iulian Soceanu, care impreuna cu membri ai familiei sale, cu alti angajati din primarie, dar si cu sprijinul autoritatilor locale, in special prefectul Iulian Silviu Cosa, au dezvoltat o veritabilă mafie locală.
-
Preotul Ciprian Mega îl contrează dur pe Medvedev și-l umilește pe Ciolacu!
La Moscova are loc festivalul de film "BRICS FILM FESTIVAL 2024", sub patronajul marelui actor și regizor rus Nikita Mihalkov. Festivalul de la Moscova este al doilea ca vechime și prestigiu din lume, după cel de la Veneția.
-
1816 - anul în care lumea a fost martora unui fenomen cu totul neobișnuit: vara nu și-a mai făcut apariția. Ce s-a întâmplat
În anul 1816, lumea a fost martoră la un fenomen cu totul neobișnuit: vara nu și-a făcut apariția. Acest eveniment remarcabil, cunoscut sub numele de „anul fără vară", a adus cu sine consecințe surprinzătoare.
-
Decoraţiunile pe care trebuie să le ai: de la vaze la fotografii
Decoraţiunile nu trebuie să îţi lipsească din casă, mai ales dacă îţi doreşti o amenajare completă, care să îţi inspire relaxare, stare de bine şi confort.
DIN CATEGORIE
- TOP CITITE
- TOP COMENTATE
- 1.România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR
- 2.Diversiune organizată de către Barack Obama?
- 3.Republica Moldova și România, Ucraina 2?
- 4.Iranul dă șah Israelului și Americii
- 5.Un altfel de terorism însîngerează de trei decenii istoria!
- 6.De ce-ar juca Ciolacu pe mâna lui Coldea?! Marcele, ocolește filiera Vizer!
- 7.Caracatița Raed Arafat
- 8.Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
- 9.Dictatura OMS
- 10.Le-a păpat pisica limba. Lideri de doi bani, tolerați de un popor bleg
comentarii
Adauga un comentariuAdauga comentariu