De înălțare

• Tweet

Pentru mine votul negativ al României față de Declarația UE privind Ierusalimul, indiferent ce cuprindea acel document, are o dublă semnificație pozitivă:

1. Pe de o parte, România a ridicat astfel capul înaintea unei Uniuni Europene care ne discriminează, obligându-o să afle că existăm și altfel decât ca un preș de șters picioarele, și cerându-i să revină la respectul pentru proiectul european federalizator al părinților fondatori.

2. Pe de altă parte, România democrată, adevărată și profundă, deși tăcută, a ridicat capul împotriva oligarhiei transnaționale și antinaționale care a transformat ilegitim republica parlamentară într-o republică prezidențială fără limite și fără garantarea drepturilor personale, afirmând hotărârea de a reveni la proiectul democratic al celor care - tineri și mai puțin tineri - riscându-și viața în decembrie 1989, sunt părinții fondatori ai republicii postcomuniste.

Dacă dl Dragnea și ai săi, au urmărit prin acest gest să evite vreo condamnare judiciară, apelând la un truc geopolitic, mă interesează mai puțin.

Desigur, nu cred că astfel se poate înălța România din mizeria statului mafiot. Preferabilă ar fi o legislație robustă care să garanteze depolitizarea justiției. (Depolitizare pe care unii o confundă intenționat cu "favorizarea infractorilor", întrucât preferă favorizarea dictatorilor.) Ceea ce mă interesează, însă, nu este ceea ce îi iese dlui Dragnea de aici, ci ceea ce îi iese României pentru a se înălța. În afară și înăuntru.

De astă dată nu avem de a face nici cu mimetismul servil proamerican, nici cu abandonarea susținerii aspirațiilor legitime ale poporului palestinian într-un Orient Mijlociu în care toate popoarele și toate credințele să coexiste în pace, securitate, libertate și demnitate.

Unii se întreabă de ce și Polonia proamericană nu a procedat la fel. Răspunsul este simplu. Pentru că poziția geopolitică a Poloniei este mai dificilă decât cea a României. Într-un fel te miști în cleștele germano-rus și altfel în cel maghiaro-rus. (Mai sunt și alte explicații, dar nu este cazul să le dau acum.)

Smerenia nu înseamnă supunere față de alții, ci lepădarea de trufiile deșarte pentru a proclama în unitate dreptul nostru la a fi liberi în propria țară și în lume, așa cum ne-a creat Dumnezeu. Aceasta spre deosebire de ceea ce dorește o minoritate desprinsă dintre noi: să ne supunem ca neam și ca oameni liberi, pentru ca membrii ei, ai acestei minorități, să își poată satisface orgoliul de a se înălța deasupra și împotriva noastră și a propriului neam.

Cu dragoste frățească să reamintim tuturor cuvintele Evangheliei care spun că numai acela care se va smeri, se va înălța, iar cel ce se va înălța pe sine, se va smeri.

Acestea sunt câteva gânduri de Înălțare.

Hristos s-a Înălțat!

Adrian Severin