De cine se izbește Iohannis? De Trump sau de Merkel?

• Tweet

Care ar putea fi interesul lui Donald Trump de a se întâlni cu Klaus Iohannis, încălcând toate protocoalele practicate între state, cu numai două săptâmâni înainte de declanșarea campaniei electorale pentru alegerile din România? De ce ar face asta? Ce teme de interes legate de România ar presa Casa Albă? Dacă am putea răspunde corect la asemenea întrebări, am fi în măsură să cântărim cu o unitate corectă de măsură greutatea acestei vizite.

Uniunea Europeană cu două motoare, Germania și Franța, refuză să pună jos banii pentru NATO. Faimosul procent de 2% din Produsul Intern Brut. Și de aceea, nu întâmplător, în cursul întrevederii extrem de reci dintre Donald Trump și Angela Merkel din urmă cu doi ani, președintele american i-a arătat cancelarului Germaniei, bătându-i obrazul și refuzând să dea mâna cu aceasta, nota de plată. O notă de plată uriașă, neachitată de Berlin. Acum, bimotorul franco-german agită o temă extrem de dezagreabilă pentru Statele Unite, și anume crearea unei armate proprii a Uniunii Europene. Ceea ce practic echivalează cu aruncarea NATO la lada de gunoi a istoriei. Iar NATO, se știe, este puternic dominat de Statele Unite.

În schimb, România până în prezent respectă condiția procentului de 2%. Și este, din acest punct de vedere, lăudată de America lui Donald Trump. Îi va cere președintele Statelor Unite președintelui român să continue parteneriatul cu NATO, refuzând construcția unei armate europene? Dacă da, atunci Donald Trump e un naiv. Pentru că este posibil de presupus că domnul Klaus Iohannis nu va executa întocmai și la timp ordinele venite de la Washington. Dacă ar proceda astfel, și-ar pierde susținerea cancelarului german. Și a președintelui francez. Și a celorlalte state din nucleul dur UE. Iar pierderea acestei susțineri poate echivala cu pierderea alegerilor.

Ce altceva l-ar mai putea preocupa pe Donald Trump legat de România? O politică ceva mai fermă în raport cu Rusia. O fermitate neîmpărtășită de binomul franco-german. Din nou Iohannis ar putea fi prins la mijloc. Și din nou el va risca să piardă susținerea uneia sau alteia dintre părți. O temă relevantă este și mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, așa cum Israelul dorește. Și așa cum Statele Unite au făcut. Și așa cum nu dorește nici în ruptul capului Germania, impunând acest refuz ferm și Uniunii Europene. Din nou Iohannis își poate prinde urechile. Statele Unite au rupt unilateral înțelegerea cu Iranul, o înțelegere care a fost negociată mulți ani. Uniunea Europeană respectă acordul. Ce va face România în aceste condiții? Va urma calea trasată de Casa Albă sau calea trasată de Germania, prin Uniunea Europeană?

În toiul disputelor privind viitorarea armată UE, americanii au anunțat că și-ar putea retrage cei 30.000 de militari staționați în Germania și care până în prezent au apărat acest stat de o posibilă agresiune rusă. Asta în condițiile în care Germania refuză să suporte costurile. Oficialii germani au reacționat extrem de dur. Recomandându-le americanilor ca atunci când pleacă, să-și strângă toate bagajele. Adică și armamentul nuclear. În timp ce România s-a arătat dispusă, printr-o decarație făcută de curând de Klaus Iohannis, să suporte costurile unei suplimentări a forțelor militare americane staționate în România. Ar merge Klaus Iohannis atât de departe încât, cu riscul de a zgândări serios Berlinul, să accepte și relocarea în România a unor baze nucleare, care urmează să fe dizlocate din Germania? Sau se joacă o carte și mai mare legat de o altă relocare pusă la cale eventual tot în România, cea a bazei de bombe termonucleare de la Incirlik, Turcia? Din nou, Klaus Iohannis ar urma să devină un elefant surprins în timp ce încearcă să se strecoare prin ochiul unui ac de cusut.

Sunt extrem de curios ce se va ascunde în spatele unei întâlniri aparent benefice pentru președintele României și pentru România. Și care vor fi până la urmă efectele inclusiv cele perverse, ale acestei întâlniri la cel mai înalt nivel? Lipsită însă, după cum se anunță, de prea multe ceremonii. Și fiind afectată de absențele primelor doamne. În orice caz, nu poate fi o vizită de stat. Atâta timp câ o importantă componentă a statului, Guvernul României, lipsește cu desăvârșire. Sau, Doamne ferește, Iohannis îi va promite azi lui Donald Trump schimbarea prin Ordonanță de Urgență a Legii offshore, pentru a mări profiturile Exxon Mobil în detrimentul statului român?

Sorin Rosca Stanescu