De ce nu vedem/simţim criza?

• Tweet

De unde vin banii care susţin în continuare consumul, aglomeraţia de pe şosele, vânzările de maşini, vânzările de apartamente sau piaţa produselor de lux? Cum a ajuns un transportator anonim din Bistriţa mai puternic decât o bancă? România este fascinantă.

Vineri, DIICOT a anunţat o serie de percheziţii la o firmă de transport din Bistriţa - Latino Express. În urma percheziţiilor s-au găsit 46 de lingouri de aur şi argint, 104.530 de euro, 18.284 de dolari, 273.274 de lei, 109.167 lire sterline, 1.865 lire scoţiene, 820 franci elveţieni, 1.850 dolari australieni, 300 de dolari canadieni, 8.790 de coroane norvegiene, 480 de coroane suedeze, 4.8650 coroane daneze, 5.000 coroane Cehia, 50.000 de ruble Belarus, 2 saci şi o geantă cu bijuterii din aur, 20 de ceasuri în cutii etc.

Cred că nicio bancă nu are atât de multe valute în cash cum avea acel transportator. DIICOT spune că transportatorul din Bistriţa se ocupa cu introducerea banilor în ţară, bani produşi în Marea Britanie şi în Europa. Cred că astfel de transporturi se petrec nu numai la acea firmă din Bistriţa, Latino Express. O altă ştire de la finalul săptămânii trecute menţiona un caz de devalizare cu acte false a conturilor unui offshore, Paxam Inc.Belize de la OTP Bank, un caz de 11 milioane de euro. Paxam este un procesator de piaţă implicat în rularea unor bani de către oameni din industria videochatului.

DIICOT menţionează că în perioada 2009-2016 trei persoane fizice implicate în industria videochatului au făcut tranzacţii prin conturile RIB (Romanian International Bank) şi OTP de aproape 300 de milioane de dolari. În 2013 RIB a închis conturile Paxam. Este pentru prima dată când într-un dosar se menţionează public un nivel al banilor care se rulează prin conturi din industria videochatului. Iar România este plină de videochaturi. Dacă extrapolăm banii rulaţi doar de o singură firmă, s-ar putea să ajungem la miliarde de euro pe an din industria videochatului.

Aceste cazuri/dosare nu au legătură între ele, dar pot constitui un punct de plecare pentru banii care vin în ţară prin surse neoficiale şi oficiale şi care susţin economia. Economiştii se întreabă cum de România este atât de rezilientă din punct de vedere economic: din criza Covid şi-a revenit cel mai repede, cu o creştere economică fulminantă, peste toate aşteptările, cu o creştere puternică a consumului.

Acum peste tot este criză, s-au adunat toate lebedele negre deasupra economiei globale. Inflaţia a explodat la cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani, preţurile la gaze sunt la ceruri din cauza războiului dn Ucraina, fluxurile de materii prime sunt întrerupte, iar fluxurile comerciale sunt supuse unor teste de rezistenţă.

În încercarea de a stopa inflaţia, băncile centrale majorează dobânzile la foc automat, începând să provoace pierderi economice. În România inflaţia a depăşit 15% şi nu va scădea atât de uşor, puterea de cumpărare oficială începe să fie afectată având în vedere că salariile nu cresc după cum cresc preţurile, iar acum creşterea dobânzilor începe să-şi facă simţită prezenţa.

Dacă ne uităm la datele statistice, trebuie să vedem criza. Dacă ne uităm însă pe stradă, trăim într-un alt film: şoselele sunt pline şi arhipline, mallurile sunt destul de pline, supermarketurile sunt pline, avioanele externe sunt destul de pline, căderea Blue Air fiind imediat acoperită. Casele de schimb valutar sunt pline de euro, dolari, lire sterline, iar cursul valutar este chiar sub BNR. Şomajul nu prea există (în criza anterioară, în numai un an, numărul locurilor de muncă a scăzut de la 4,9 milioane la 4,2 milioane).

Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, spune că numai 15% dintre companiile româneşti sunt bancabile. Atunci întrebarea este cum funcţionează restul companiilor, pe ce bază şi mai ales pe ce bani.

Antreprenorii, proprietarii companiilor româneşti, directorii spun că nu creşterea dobânzilor este principala problemă cu care se confruntă, ci lipsa forţei de muncă, lipsa candidaţilor şi fluctuaţiile de personal, atunci când au oameni. Dacă nu le convine jobul din ţară, mulţi se suie în avion şi pleacă la muncă în Anglia, Germania, Italia, Spania.

În acte, remiterile - adică banii trimişi în ţară de românii care lucrează în afară - sunt estimate la 6-8 miliarde de euro, dar cred că sunt mult mai mulţi bani. Şi pentru instituţiile internaţionale - FMI, Banca Mondială, BERD, BEI, Comisia Europeană -, care sunt principlii creditori ai României, economia românească este plină de surprize, pur şi simplu a descoperit o sursă de bani care susţine consumul, construcţiile, piaţa auto, piaţa rezidenţială, turismul, piaţa de lux.

Deşi avem oficial cel mai mare deficit comercial din istorie, anul acesta vom depăşi 33-35 de miliarde de euro, economia reuşeşte să-l absoarbă cu destul de mare uşurinţă, fără să existe crize valutare care să ducă apoi la creşterea cursului leu/euro. România a devenit globală, cosmopolită, iar această piaţă gri, neagră, care nu se vede în statisticile oficiale, reuşeşte să acopere găurile macroeconomice şi să ducă economia înainte.

Cristian Hostiuc