De ce abandonează PSD impozitul pe cifra de afaceri?

• Tweet

Cum se explică faptul că, la scurt timp de la anunțarea acestei reforme, PSD și, respectiv, Guvernul semnalizează în toate direcțiile faptul că au cedat? Și dacă au cedat în ceea ce privește stabilirea impozitului pe cifra de afaceri, atunci prima întrebare rezonabilă care poate fi pusă este ce anume a stat la originea acestui abandon rușinos. Cumva presiunile multinaționalelor, exercitate prin intermediul unor ambasade?

Cifrele nu mint. Sectorul din economie controlat de investitoriii străini plătește impozite mult mai mici proporțional cu valoarea investițiilor, în comparație cu societățile cu capital românesc. Este clar că, sub o formă sau alta, dar cel mai adesea prin exportarea profiturilor, aceste societăți cu capital străin, cele mai multe fiind multinaționale, își diminuează în mod intenționat veniturile nete și, astfel, plătesc un impozit pe profit foarte mic sau chiar un impozit zero.

Din această perspectivă este emblematic exempul urât dat de unul dintre cei mai mari traderi americani de cereale, care ocupă o piață semnificativă a exportului de grâu românesc și care, spre deosebire de ceilalți traderi, raportează pierderi an de an, de zece ani. Și ca urmare nu plătește la buget niciun fel de impozit pe profit. Este de la sine înțeles că suntem în fața unei grave anomalii. Nu există societate comercială pe lumea asta, care să continue să funcționeze conștientă că realizează an de an pierderi.

Închizând această paranteză, putem spune că PSD și de altfel și liberalii la modul declarativ, au optat corect în sensul generalizării în România a unei experiențe care s-a dovedit pozitivă în cazul societăților mici și mijlocii și anume stabilirea impozitului pe cifra de afaceri. Un impozit de doi la sută pe cifra de afaceri în mod normal este convenabil pentru orice societate comercială, mică sau mare, dacă ne gândum la faptul că, într-o Românie a cărei economie este emergentă, se realizează în realitate profituri mari, plasate între 10 și 20%. Să luăm marja inferioară. La un profit de 10%, o societate comercială, indiferent de cifra ei de afaceri, dacă cedează 2% bugetului de stat, rămâne cu un câștig consistent. Firește, discutăm acest lucru în condițiile în care societățile comerciale cu capital străin, nu prea controlate de autoritățile române, procedează corect, neascunzându-și veniturile așa cum se întâmplă și cu societățile cu capital românesc.

Un impozit pe cifra de afaceri ar scuti autoritățile statului român de la fel de fel de controale, care se dovedesc pe cât de complicate pe atât de costisitoare. Din aceste motive, care desigur ar putea fi încă argumentate, atât PSD, care este la guvernare, cât și PNL, care nu este la guvernare, au ajuns inițial la concluzia corectă că este utilă schimbarea sistemului. Moment în care s-a dezlănțuit infernul. Bine coalizate și bine reprezentate și susținute intens de către propriile ambasade, societățile cu capital străin, în special cele cu capital german, au declanșat presiuni fără precedent asupra șefilor PSD și asupra Guvernului. În sensul de a păstra sistemul așa cum e el.

Dar sistemul așa cum e el permite în prezent o situație dintre cele mai aberante. Investițiile străine reprezintă în România circa 40% din capital. În timp ce aportul acestora la bugetul de stat este de doar 20%. Toată diferența o reprezintă profit exportat pe căi ilegale și destul de greu de detectat de către acești investitori cu capital străin.

Și acum, se pune firește întrebarea de ce, dacă măsura era bună, PSD a renunțat cu atâta ușurință la ea? Care este explicația reală? Ea nu poate fi decât una singură. Teama endemică că o asemenea măsură, dacă nu este pe placul investitorilor străini și, respectiv, dacă nu este pe placul ambasadelor,ar putea genera urmări grave asupra reprezentanților PSD și ai Guvernului. Și cum s-ar putea produce aceste urmări? Din experiența de până acum, doar prin intermediul DNA, care ar putea fi folosită și este folostă ca mijloc de presiune împotriva guvernanților.

Sorin Rosca Stanescu