Cutiuța cu surprize pentru Generația Z din PNL

• Tweet

Fostul senator Alexandru Popovici, ales în 1996 pe listele PNL Prahova, avertizează că noul PNL n-are nicio legătură cu eroica familie a Brătienilor.

"Este sub demnitatea mea să fac parte dintr-un partid care îl are președinte pe Florin Cîțu. Înainte de a intra în politică, Superman trebuia să ia lecții de dicție, comunicare, să știe măsură faptelor, după cum spunea I.C. Brătianu." Astfel și-a motivat demisia din PNL sector 1, după ce liberalii au ales: "echipa câștigătoare." Pentru a fi confortabil cu sinele, îmi rememorează pe scurt istoria PNL de după 1945 lu triumful permanent al taberei colaboraționiste.

"În anul 1947, când au fost desființate partidele istorice, existau doua PNL: Partidul Național Liberal Brătianu, condus de Constantin I.C. Brătianu (Dinu), ales pe data de 4 ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca pe data de 29 decembrie 1933 și Partidul Național Liberal Tărărescu, condus de Gheorghe Tatarescu era vice-premier si ministru de externe în guvernul Groza," mai precizează fostul senator.

El îmi reamintește că Partidul Național Liberal Tătărescu s-a înființat pe data de 1 iulie 1945, când Gheorghe Tătărescu era vice-premier și ministru de externe în guvernul Groza. Congresul a avut loc în Sala Aro din București. Au participat dizidentii PNL care considerau ca este mai convenabila colaborarea cu noua putere. Dinu Brătianu a refuzat această colaborare și a murit în Închisoarea de la Sighet.

Simțind nevoia să explice contextul apariției PNL după 1989, fostul senator liberal vrea să amintească junilor de dreapta că în anul 1990, PNL a fost reînființat de aripa tătăresciană, cu fondatorii Radu Cîmpeanu, Sanda Tătărescu-Negropontes, I.V. Săndulescu, Mircea Ionescu Quintus, Nicolae Ionescu, Dan Amadeo Lăzărescu, Maria Matilda Țetu.

Ca un arc peste timp, în mod simbolic (sau ritualic), congresul s-a ținut tot în Sala ARO (pe atunci cinematograful Patria). Ca urmare a acestei situații, îmi mai reamintește distinsul liberal, mai pașoptist decât "iluminații liberali," în perioada 1991-1993, au apărut partide liberale care nu se doreau a fi tătăresciene: PL '93 (PNL - Aripa Tânără) și Partidului Aliantei Civice.

Primul era condus de Dinu Patriciu, Horia Rusu și Dinu Zamfirescu, iar cel de-al doilea, "emanat" (folosim un cuvânt la modă în acea perioadă n.a.) din Alianța Civică, organizație condusă de Ana Blandiana. Aparitia Partidului Aliantei Civice („PAC") cu liderii Nicolae Manolescu, Stelian Tănase, Dan Grigore, Alexandru Popovici a adus o emulație intelectuală.

Pentru cititorii mai tineri, trebuie precizat contextul acelor vremuri. În alegerile din 1992, PNL Cîmpeanu nu a reușit să intre în Parlament, după o colaborare dezastruoasă cu partidul lui Ion Iliescu. Mircea Ionescu Quintus a obținut portofoliul justiției în guvernul Stolojan. În primul executiv pluripartid de după Revoluția din 1989. Pe atunci Stolo era om de bază al FSN. De menționat că omul dovedit colaborator al Securității s-a născut la Herson (Crimeea de azi), localitate încercuită de trupele rusești. În aceeași perioadă s-a mai înființat PNL-CD cu lider Nicolae Cerveni, un avocat renumit pe atunci.

Atât PAC, cât și PNL-Cerveni au cumulat un procent electoral de 20%, în alegerile din 1992, doar pentru că au participat la aleger in cadrul Convenției Democrate Române. PNL a participat separat și nu a intrat în Parlament. Alexandru Popovici mai spune azi că timpul a șters treptat diferentele dintre diferitele facțiuni liberale. Toate partidele liberale se vor topi în PNL, în 7 septembrie 1998.

La Congresul din 2000, Valeriu Stoica a câștigat alegerile interne. Prea plictisit de cârmuire, noul președinte face pârtie în partid lui Theodor Stolojan, reconvertit la cultul liberal, după sinecura numită Banca Mondială. În campania pentru alegerile din 2004, celebra lacrimă ( crocodile style) a lui Traian Băsescu prevestea sfârșitul politic al lui Stolojan, zis Banca Mondială. Astfel, a candidat și a câștigat alegerile prezidențiale. El fiind un outsider, provenit din Partidul Democrat. Călin Popescu-Tăriceanu a fost primul liberal ajuns șef de cabinet, după aproape jumătate de secol. N-a ținut prea ușor cârma guvernării. Băsescu și-a scos jockerii din guvern. Rămas singur, PNL a aruncat colacul guvernării Partidului Social Democrat, urmaș al FSN-ului care l-a făcut pe Quintus ministru.

În timpul lui Tăriceanu, România a aderat la Uniunea Europeană. Dar Traian Băsescu și-a făcut numărul. După ce l-a deposedat pe Mircea Geoană - "Mihaela dragostea mea" - de anumite voturi exprimate, prin ajutorul Virginiei Nuland, Băsescu a luat al doilea caimac prezidențial. Referendumul de suspendare a președintelui a fost parfum pentru refacerea lanțului de iubire dintre PNL și PSD. Așa au apărut două stele, Victor Ponta (răsărit de nicăieri și aterizat niciunde n.a.) și Crin Antonescu, posibil candidat la președinție din partea PNL. Dacă ar fi avut susținerea social-democraților, ar fi ajuns președinte. Dar, n-a fost să fie. A apărut din neant, Klaus Iohannis. Ludovic Orban l-a înnobilat pe loc. L-a pus șef peste partidul, zis al Brătienilor. Și așa a ajuns șef al statului. Nu era pentru cine s-a potrivit ci doar pentru cine s-a nimerit. Doar stelele lui norocoase pot mărturisi devenirea cosmică. În al doilea mandat, Iohannis a readus PNL la cota Alina Gorghiu. Generația Z (sau Zombie) ar trebui să conștientizeze că sunt tătărăscieni, nu brătieniști. Dar ce mai contează identitatea? Lacheu să fii!

Marius Ghilezan