Cum se soluționează criza politică?

• Tweet

Președintele Klaus Iohannis a transformat criza guvernamentală într-o criză politică, refuzând să-i numească pe miniștrii interimari. În prealabil însă - să reținem acest lucru - ALDE, într-o alianță cu Pro România, a declanșat dezintegrarea coaliției, lăsând Executivul cu spatele descoperit. Impasul pare total. Iar cercul vicios amenință să paralizeze întreaga activitate a Guvernului. Dar prima zi de școală poate aduce cu sine și o soluție. De unde vine soluția? Din Parlament? Sau din combinațiile puse la cale de partidele politice?

Președintele Klaus Iohannis susține că, prin plecarea ALDE din coaliție și implicit din Guvern, s-a schimbat compoziția politică a Executivului. Ca urmare, el nu poate numi nici interimari, nici miniștri, până când PSD nu solicită și nu obține un acord al Parlamentului. Dar pentru un acord e nevoie de majoritate. Majoritatea e și nu e. Ar fi, dacă minoritățile naționale altele decât cea maghiară ar vota în bloc, plasându-se de partea PSD. Și dacă UDMR ar face același lucru. Numai că și unii și ceilalți își vor împărți voturile relativ egal într-o direcție și în alta. Ar mai avea PSD majoritate, dacă ar izbuti să întoarcă decizia ALDE. Să-l determine pe Tăriceanu, în mod direct sau indirect, să renunțe la alianța cu Ponta. Și să se întoarcă spășit în vechea formulă. Pentru aceasta ar fi însă necesare sacrificii pe care PSD nu este dispus să le facă. Aparent cel puțin, pretențiile ALDE se referă la o restructurare profundă a Guvernului și la o schimbare a programului de guvernare. Ar mai avea câștig de cauză PSD și în ipoteza în care ar reuși să încheie o alianță cu Victor Ponta. Atâta doar că acesta solicită nici mai mult nici mai puțin decât retragerea Vioricăi Dăncilă din cursa prezidențială și susținerea de către PSD a candidaturii lui Mircea Diaconu. O schimbare de macaz pe care PSD nu o va face nici în ruptul capului. Nici recursul la Curtea Constituțională nu este o soluție. Pur și simplu pentru că soluția în acest caz nu poate fi decât de natură politică. Există voci disperate în PSD, care susțin că întrucât avem de-a face cu un vid legislativ, PSD ar putea lungi pelteaua desemnând la infinit noi interimari. Sau mergând la nesfârșit în Parlament cu alte și alte formule, care urmează să fie pe rând refuzate. Din toate motivele consemnate mai sus, am tras concluzia că avem de-a face cu un cerc vicios.

Dar de fapt sunt două cercuri vicioase. Cel de-al doilea vizează exclusiv opoziția. Care, neacționând în viteză, ratând o fereastră de oportunitate, care se deschisese fix acum o săptămână, nu mai reușește să adune numărul necesar de voturi pentru a trimite Guvernul Dăncilă la plimbare. Și este acum nevoit, din nou, să mimeze acest lucru printr-o moțiune de cenzură ce pare condamnată la un eșec.

Cheia, dacă există cu adevărat o cheie, e în mâna partidelor mici. Mai exact la UDMR și la ALDE. Dar UDMR este mai puțin decis decât oricând să se implice în jocul unor negocieri în forță. Mai versatil este Pro România. Victor Ponta are cel mai mult de câștigat dintre toți jucătorii politici din adâncirea și prelungirea crizei politice. Cu cât durează mai mult, cu atât îi cresc șansele de a dizloca un număr mai mare de membri PSD, parlamentari sau neparlamentari. Și, de asemenea, are de câștigat și dintr-o eventuală disoluție ALDE.

Masa de manevră cea mai vulnerabilă este ALDE. Pro România nu are ce să-i ofere acestui partid altceva decât o Fata Morgana. Iar Ponta nici măcar nu este dispus să încheie cu Tăriceanu o înțelegere cu adevărat fermă pe termen lung și cu obiective precise. Ca să nu mai vorbim de faptul că o bună parte dintre membrii ALDE se declară ferm împotriva unei alianțe cu Pro România. Cum de altfel sunt și membri Pro România, destui la număr, care nu doresc să se lege la mâini și la picioare printr-o alianță fermă cu ALDE.

Singura soluție viabilă pentru PSD reprezintă o adevărată catastrofă pentru ALDE. Fiind aproape imposibil de realizat o restartare a alianței dintre cele două partide, atâta timp cât condițiile puse de Călin Popescu Tăriceanu sunt de neacceptat pentru PSD, partidul doamnei Dăncilă va fi obligat să facă ceea ce până azi a refuzat. Cel puțin formal. Și anume să treacă la racolarea, bucată cu bucată, a senatorilor și deputaților ALDE, pulverizându-le practic grupurile parlamentare.

Ceea ce înseamnă că, în absența unei moțiuni de cenzură câștigătoare, ieșirea din criza politică și din criza guvernamentală se va produce, dacă se va produce, prin sacrificarea partidului ALDE. În aceste condiții, nu vom mai putea vorbi despre vreo alianță, nici despre menținerea structurii politice a Guvernului, cea care a existat până la divorț, dar PSD ar avea șansa, cu numărul necesar de parlamentari, să obțină acordul forumului legislativ pentru o remaniere extinsă și pentru o reorganizare a Executivului. La capătul acestei crize, vom putea concluziona că nimeni nu a avut nimic de câștigat, cu excepția Pro România. Și, eventual, a lui Klaus Iohannis.

Sorin Rosca Stanescu