Cum a căzut nepotul de la Mehedinţi în plasa doamnei Caras

• Tweet

În 1999, Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năstase și fost ministru al Agriculturii în perioada 1969 şi 1981, a decedat în urma unui accident de circulaţie. Dar, înainte de a se ridică la ceruri, le-a transmis o rugăminte celor apropiaţi de el.

- Măi băieţi, vă rog eu să aveţi grijă după moartea mea şi de nepotul ăsta al meu că e mai sărăcuţ.
- Domn ministru o să avem grijă de el. Acum e director la Direcţia Agricolă Mehedinţi. Vreţi să-l facem secretar de stat sau ministru?
- Nu măi băieţi. Vă mulțumesc. E prea mult şi postul care-l are acum.

La finele anului 2000, ginerele lui Angelo Miculescu ajunge premier iar nepotul din Siseşti de Mehedinţi, pe numele din buletin Petre Daea, ajunge secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi chiar ministru în 2004. Ca orice provincial care aterizează în centrul Bucureştiului, nepotul din Mehedinţi calcă în vârful picioarelor pe marginea culoarelor de la Ministerul Agriculturii şi, din când în când, se strecoară timid prin birourile institituţiei. Într-o zi, paşii nepotul de la Mehedinţi poposesc într-un birou al direcţiei de pescuit şi acvacultură. Brusc, ochii îi alunecă către o doamnă tinerică, cu aer de provincială, timidă şi parcă avea și ceva, ceva de vino încoace. Cu privirea încruntată şi vrând să se dea cocoş, nepotul se adresează duduiţei:

- Dumneavoastră cum vă numiţi şi cu ce vă ocupaţi aici?
- Ştiţi, eu sunt mai nouă pe aici şi...
- Bine. Atunci să veniţi azi la mine în birou ca să mă lamuresc cu ce va ocupaţi.

Şi cum ordinul venea de la secretarul de stat, doamna de la direcţia de pescuit şi acvacultură, botezată de colegi madam Caras, s-a prezentat în biroul nepotului de la Mehedinţi. Și de atunci a început o colaborarea fructuoasă şi antrenantă care a continuat şi după ce Petre Daea nu mai era ministrul Agriculturii. Între timp, nepotul de la Mehedinţi ajunge senator PSD şi lipseşte vreo săptămână de la lucrările din Palatul Parlamentului. Când revine la Senat, colegii de partid se uită la el ca la maşini străine. Un ochi tumefiat, câteva zgârieturi pe faţă şi un obraz învineţit. Un coleg de partid mai şugubăţ, îl întreabă:

- Mai Petrică ce-ai păţit?
- Domnule ministru, ştiţi, am fost la ţară şi am tăiat lemne cu toporul şi mi-a sărit un lemn în faţă!
- Aha. Aşa a fost. Bine că nu e ceva mai grav.
Senatorul zâmbeşte cu subînţeles pentru că ştia se întâmplase cu nepotul de la Mehedinţi.

Lemnul care-i sărise în faţă, nu era lemn, ci urmele câtorva palme şi pumni. Ţara nu era la Mehedinţi, ci în faţa unui mare centru comercial din centrul Capitalei. De fapt, la aceea vreme, madam Caras era căsătorită şi femeia a avut ghinion ca soţul său să o întâlnească la braţul nepotului de la Mehedinţi, ziua în amiază mare, tocmai în central Capitalei. Ca atare, prezentările dintre cei n-au fost prea cordiale, fapt pentru care soţul încornorat a ţinut să se prezinte nepotului de la Mehedinţi într-o manieră mai spartană care a lăsat ceva urme pe faţa fostului ministru.

A fost ceva spectacol, lumea se strânsese buluc ca la "Ochii din umbră", iar chibiţii oscilau cu pronosticul când cu unul când cu celălalt protagonist. Finalul spectacolului s-a derulat la tribunal, unde madam Caras a devenit doamna Daea. Şi ca orice poveste cu final fericit, nepotul de la Mehedinţi şi madam Caras sunt fericiţi împreună până la adânci bătrâneţi, mai ales că acum Petre Daea a revenit pe fotoliul de ministru al Agriculturii. Dar, în amintirea acelor vremuri, Dae a ţinut să-şi aducă ca director de cabinet un fost subaltern care îşi înregistra angajaţii cu ajutorul unui pix minume, acum tânăr pensionar- Miron Moldovan, iar ca secretară pe cea care a fost mâna lui dreaptă pe vremea acelei poveştii de iubire cu năbădăi- Maria Tudorache, tot o pensionară, dar cu vechime. Aşa că, vorba lui Florin Iordache: Altă întrebare? Dacă nu mai este, rămâne să încălecăm pe șa după ce v-am spus povestea nepotului de la Mehedinţi căzut în plasa doamnei Caras!

Ion Teleanu