Corida cu urși

• Tweet

Îmi place la nebunie o reclamă în care un individ este trimis înapoi la farmacie pentru că nu a cumpărat medicamentul de care are nevoie soacra lui... Disputa dintre cei doi este una clasică. Soacra contra ginere. Asemănarea dintre soacră și Viorica Dăncilă, în timpul campaniei electorale, mi-a produs emoții. Mai ales atunci când Ciutacu, de la RTV, o lăsa să joace, aiurea și de capul domniei sale, rolul de soacră guralivă, care i se potrivea perfect. Vorbea mult și nu spunea nimic! După câteva episoade lacrimogene, s-a acreditat ideea că doamna Dăncilă ar avea șanse mari să ajungă președintele României.

Argumentul forte "E om bun"! Și Iliescu era "om bun" și a câștigat două mandate!.. Ca să dea la pace cu toți, a lansat conceptul de "comunist cu fața umană"! Să revenim la teama de papuc. Și dacă Viorica ia un mandat, îl câștigă și pe al doilea! Nici că se putea, pentru noi, cei care nu iubim PSD, o perspectivă mai sumbră! 10 ani sub papuc! Fac o precizare. Aprecierile mele, deloc laudative, o vizează strict pe doamna Dăncilă. Nu am nimic împotriva promovării femeii în condiții de competență. Fie ea și din PSD. Gabriela Firea, de pildă.

M-am temut, recunosc, de slăbiciunile acelei părți a electoratului dispus să bocească din orice și să prezinte femeia ca pe o victimă permanentă a societății. Iar în politică, gata de orice sacrificiu. Din fericire, de data aceasta, realitatea a rămas intactă. Klaus Iohannis a învins, fără drept de apel, după o prestație selectă și convingătoare. Ceea ce justifică refuzul domniei sale de a se fi confruntat direct cu contracandidata sa. În loc de răspunsuri avizate și deștepte, doamna Dăncilă ne-ar fi oferit un nou spectacol lacrimogen pe o temă fără subiect.

Alegerile s-au încheiat cu victoria favoritului la o diferență substanțială de voturi. PSD a fost redus la tăcere. Zilele acestea, m-a dominat imaginea unui urs, din categoria celor cu gabarit depășit, care zăcea mort într-un loc public!

Cu matahala aia inertă pe o șosea națională, am avut tot timpul impresia că am în față cadavrul PSD! Chiar și așa, lipsit de viață, ursul părea a fi în continuare de temut. Unii se apropiau de el, se uitau și se minunau de dimensiunile lui, dar nu îndrăzneau să îl atingă! Nu au avut curajul să se fotografieze cu ursul! Toată lumea trăia cu senzația că ursul nu este mort sigur și definitiv! Aveau cu toții sentimentul că respiră și că așteaptă un moment favorabil ca să se ridice și să se năpustească asupra lor...

Așa gândeau toți cei care susțineau că în locul respectiv zace într-o baltă de clăbuci PSD și nu ursul, cum am crezut cu toții la început... În cele din urmă, am avut confirmarea. Ursul a capitulat! Nu a mai rămas din el decât, cel mult, blana, numa bună de pus pe jos la picioarele învingătorilor... Sau pe perete, cum procedează vânătorii.

Apreciez comentariile de bun simț ale președintelui reales, care spune că nu trebuie să subestimăm PSD în situația dată. Dacă eram la coride cu urși, am fi făcut toreadorului Iohannis semnul final al lichidării ursului îngenuncheat. Coridele cu urși vizează PSD ca nucleu nociv și nu pesediștii ca membri de partid sau pur și simplu simpatizanți ai acestei formațiuni politice! Președintele nu părăsește arena rezervată luptelor cu urșii PSD. Nu-i dă pace un vechi proverb. Pe cine nu lași să moară, inclusiv din punct de vedere politic, parafrazează domnia sa, nu te lasă să trăiești!

Li se reproșează tot timpul politicienilor noștri că nu învață nimic din întâmplările mai mult sau mai puțin istorice ale trecutului! Cu atât mai mult cu cât unele greșeli se repetă enervant de mult! Iată, de pildă, acum, PNL se află în poziția confortabilă a toreadorului care pozează înainte de a-i aplica ursului lovitura finală. De la Harap Alb încoace, ursul pesedist nu a mai cunoscut o asemenea umilință în competiția electorală! PSD pe tușă?

Lucian Cristea