Contul secret al băieților deștepți de la Apărare

• Tweet

O nouă bombă din interiorul anchetei procurorilor militari în scandalul devalizării fondului de război al Ministerului Apărării ne este livrată de Europa Liberă. Dezvăluirea constă în existența unui cont secret, administrat de serviciul și mai secret al Armatei, DGIA. Un caz probabil fără precedent în lume. Contul există din 1983 și de existența lui nu au știut decât trei persoane. Atât de secret a fost contul, încât a fost ascuns și față de CSAT. Nu aș vrea să fiu acum în pielea generalului lui Klaus Iohannis.

În cursul audierilor generalului Iulian Gherghe, fostul adjunct al șefului serviciulu secret al Apărării, care a recunoscut că a delapidat o sumă mare de bani din fondul denumit „de război", acesta le furnizează, rând pe rând, procurorilor informații devastatoare despre fărădelegile de la vârful serviciului secret. Ultima, care a ajuns în posesia ziariștilor de la postul american de radio Europa Liberă, ne arată că s-a petrecut probabil un caz fără precedent în lume. Un cont secret, provenit din traficul sau comerțul cu arme al Armatei, a fost operat de vâfurile serviciului secret timp de nu mai puțin de 38 de ani, respectiv din 1983 până azi, fără a fi fost controlat de nimeni altcineva decât de contabilul serviciului secret. Și fără ca la acest cont să aibă acces altcineva. Și fără ca CSAT să fie informat. Suma din acest cont, înregistrată în 1983, era de 1.267.000 de dolari. După cum se știe, de atunci până acum, în cei 38 de ani, valoarea dolarului a crescut de câteva ori. Ce s-a întâmplat cu acești bani?

În mod oficial, nimeni nu știe nimic. Chiar dacă nu s-ar fi întâmplat ceva dubios, oricum faptele sunt extrem de grave, iar ascunderea respectivului cont nu poate decât să genereze uriașe suspiciuni. Până la proba contrarie, putem presupune, eu cred că pe bună dreptate, că acest cont a produs dobânzi. Am luat în calcul o dobândă foate mică, de doar 3% pe an. În 38 de ani, contul, în valoare de 1.267.000 de dolari ar fi produs dobânzi de 1.425.000 de dolari. Acești bani însă nu mai apar, conform informațiilor accesibile procurorilor militari. Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că ei au fost cheltuiți, fără ca nimeni să dea socoteală în vreun fel de destinația lor. Și nu puteau fi cheltuiți decât de către șefii și adjuncții serviciului secret, în succesiunea acestora, începând din 1983 și până azi.

Acum să punem cap la cap informațiile explozive existente în acest dosar aflat în derulare. Ce știm?

1). Că, sub pretextul cumpărării de informații secrete de la cetățeni străini, au fost sustrase sume considerabile de bani de-a lungul timpului, prezentându-se în contabilitatea serviciului secret identități false ale pretinșilor furnizori de informații și justificări la fel de false referitoare la datele pretins secrete astfel obținute. Banii, obținuți în mult mai multe tranșe decât cea în care este în prezent implicat și arestat generalul Iulian Gherghe, au fost însușiți în mod ilegal se șefii serviciului secret, în condițiile în care o parte au fost utilizați pentru cadouri, de fapt mită, de care au beneficiat oameni politici, inclusiv președintele Klaus Iohannis.

2). Dincolo de aceste sume considerabile de bani, sustrase din fondul de război, există, iată, acest cont secret, despre care a vorbit în anchetă generalul arestat, situație devoalată opiniei publice de către Europa Liberă. Cu dobânzile aferente.

3). De contabilitatea acestor conturi, inclusiv de contabilitatea contului secret, s-a ocupat întotdeauna o singură persoană, ultimul contabil de acest fel fiind soția generalului Nicolae Ciucă, ministrul Apărării, care a fost o vreme și premier interimar, persoana pe care președintele Klaus Iohannis s-a tot căznit să o propulseze în poziția de prim-ministru. Mai merită precizat că după declanșarea scandalului, la un an de la săvârșirea infracțiunii recunoscute de către generalul Gherghe, soția ministrului Apărării s-a pensionat subit.

4). Ieri, Nicolae Ciucă a vorbit pentru prima dată de la declanșarea scandalului despre delapidarea - delapidările? - de la vârful Armatei, furnizând presei o informație pe cât de surprinzătoare, pe atât de greu de crezut. Și anume că cel care a sesizat Parchetului Militar întreaga fărădelege ar fi generalul Marian Hăpău, însuși comandantul serviciului secret. Cum adică? Să fi pornit chiar acesta tăvălugul, care, în mod inevitabil, îl va zdrobi? Și de ce atât de târziu? Ce interes are generalul Nicolae Ciucă de a-l acoperi pe generalul Hăpău? Și cum este posibil ca într-un stat NATO aflat în prima linie, președintele României, care este în mod constituțional capul oștirii, și care e și președinte CSAT, să tacă și să nu iasă la raport în fața națiunii, prezentând în mod cinstit și transparent această situație nemaiîntâlnită și luându-și distanța cuvenită față de cei vinovați?

Odată preluată această informație de către postul american de radio Europa Liberă, este cu neputință ca, în câteva zile, știrea compromițătoare pentru un membru NATO atât de important cum este România să nu facă înconjurul mapamondului. Și, în aceste condiții ce face președintele? Doarme deasupra scandalului? Sau e doar ațipit? Sau este pur și simpu anesteziat? Tocmai a nins la munte. Ce va face Klaus Iohannis? Își va îmbrăca din nou costumul negru cu roșu primit cadou, adică plocon, de la serviciul secret al Armatei și se va avânta pe pârtiile de schi? În timp ce băieții deștepți de la Apărare își fac în continuare de cap, învârtind pe degete dobânzile contului secret și fondul de război? Și dacă sunt în realitate mai multe conturi secrete? La fel cum se dovedește că au fost mai multe delapidări?

Sorin Rosca Stanescu